Mesaje de pe front, din timpul Primului Război Mondial. Ce le scriau soldaţii români celor de acasă
0Soldaţii plecaţi pe front transmiteau scrisori celor dragi care aşteptau veşti de la ei. În primul rând, ostaşii ofereau informaţii privind starea lor de sănătate.
Scrisori şi ilustrate trimise de pe front, din perioada Primului Război Mondial, au fost prezentate de Arhivele Naţionale Bistriţa-Năsăud. Ele fac parte din Colecţia George Uza şi Ioan Marcu şi sunt însoţite de fotografii cu soldaţi pe front din acea perioadă. Soldaţii transilvăneni erau înrolaţi în armata austro-ungară.
„În redactarea scrisorilor erau folosite formule introductive mai întâi de toate...mă aflu sănătos, veţi ştii că până la facerea acestei mici epistole vă fac cunoscut că eu mă aflu sănătos, care erau menite să faciliteze dialogul la distanţă, să spargă gheaţa şi să înlăture barierele mentale. Utilizarea lor o întâlnim nu doar la combatanţii români, ci şi la cei din ţările beligerante, demonstrând preluarea unor expresii rigide, din vorbirea orală”, explică experţii Arhivelor Naţionale BN.
Formulele de încheiere ale scrisorilor sunt: vă salut, salut general, cu bine!, mai departe vă doresc bunăvoie.
„Conţinutul epistolelor constituie faţeta subiectivă a războiului, a felului în care combatanţii s-au raportat la conflict. La început răzbate ideea că acesta se va încheia foarte repede, apoi se instalează incertitudinea duratei”, mai spune sursa citată.
Lumea sperează că pe Crăciunul nostru vom cânta cu bun înţeles "Mărire- ntru cei de sus...şi pe pământ pace". Nu ştiu cei naivi creadă, scria un soldat în decembrie 1914
Pe aici circulă veşti mai bunişoare. Se spune ca la începutul lui martie sau, cel mult luna mai are să aducă pacea. Nu ştiu şi nu afirm că nu cred. Timpul pe aici e mai mult moale. Omăt puţin. Cu altă ocazie voi scrie mai mult. Sărut mâinile naşei. Salut domnului, Salutări, finul: PUSTIU - 14 ianuarie 1915, mai scria un alt soldat.
Informaţii de pe front
„În formule lacunare sau mai extinse, cei aflaţi pe front relatează despre mersul vremii din locurile unde se află: timpul e rece, omăt puţin sau se mişcă spre primăvară, numai urâtul şi dorul ne gată, comunică impresii din viaţa zilnică, cer informaţii de acasă, câteodată, în odihnă, alteori împovărătoare prin necunoaşterea evoluţiilor viitoare a războiului, exprimând teama de moarte, omniprezentă atât pe front, cât şi în spatele tranşeelor”, spune cei de la Arhivele Naţionale BN.
Şi mă rog să arăţi pe mapă la muiere că unde-s eu la Panciova, în jos, pe lângă ţărmurile Dunării, 40 chilometri. Voie bună şi, fă bine şi-i arată.
Nicula Maxim,
Dumisale, Ioan Marcu, învăţător şî iartă domnule, c-am băgat cartea în covert, că aşa -am temut când veni, că nu-i slobod să scrie unde suntem, şi până în 16 decembrie am fost pe lângă Sava, tot pe graniţă şi din decembrie am trecut prin Belgrad, în Serbia, şi am stat până în 16 decembrie, apoi am trecut în Panciova, scria pe 15 ianuarie 1915, soldatul Micula Maxim. Scrisoarea, adresată soţiei, era destinată învăţătorului care ştia carte şi care putea să-i arate pe hartă femeii unde se află soţul.
Am mers 5 zile şi 5 nopţi şi într-una merserăm, că nu ştim nici încotro trage Ardealul, de cum, satul, că suntem într-a patra ţară, în Slovinea, pe aici merg şi la America, de aicea până la Fiume mai sunt 600 de chilometri, îi scria la 24 iulie 1915, Onea învăţătorului, Ioan Marcu.
Pe aceeaşi temă:
Cine sunt preoţii din Bistriţa-Năsăud care şi-au turnat apropiaţii la Securitate