Îşi vinde afacerea în care a investit peste 50 000 de lei
0Un bistriţean e gata să-şi cedeze restaurantul din centrul istoric, o afacere la cheie. Mihai Pop va cere pe afacere un preţ mai mic decât investiţia, după ce a lucrat la ea de dimineaţa până seara şi a gestionat un munte de hârtii. Întrebat dacă statul român încurajează dezvoltarea unei afaceri, proprietarul a spus că mai mult i se pun beţe în roate, cu birocraţia, controale peste controale şi amenzi aberante
Mihai Pop, proprietarul unui restaurant din centrul istoric, îşi vinde afacerea la cheie după ce a investit în ea peste 50 000 de lei, dar şi muncă de la primele ore ale dimineţii până noaptea târziu, precum şi mult efort în gestionarea unui munte de hârtii. A deschis restaurantul, un local accesibil cu mâncăruri tradiţionale, de aproape un an.
Având deja o educaţie şi ceva experienţă în domeniul comercial, s-a gândit că un astfel de local ar fi o sursă sigură de venit pe termen lung. Însă formalităţile nu au fost deloc uşoare, începând cu închirierea spaţiului, contractele la utilităţi, angajarea personalului şi aşa mai departe. „Cel mai greu a fost la contractele cu utilităţile, care erau trecute pe alt proprietar şi existau o grămadă de restaţe. Cel mai penibil e când te duci acolo şi te trag ăia de urechi şi tu le spui, stai nene, că eu nu sunt ăla, eu sunt altul care vrea să fie toate bune", povesteşte Mihai. Acesta se trezeşte în fiecare zi în jurul orei şase şi pleacă după ora închiderii, pentru a fi cu toate formalităţile la zi.
„Un control nu vine să te ajute, ci doar să-ţi dea două în freză"
Întrebat dacă statul român încurajează dezvoltarea unei afaceri, Mihai spune că mai mult i se pun beţe în roate: controale peste controale şi cunele amenzi aberante. „Ce e deranjant la noi este că un control nu vine să te ajute, ci doar să-ţi dea două în freză", spune Mihai. Acesta povesteşte cum s-a trezit cu o amendă de 1500 de lei din partea poliţiei comunitare, care i-au inspectat terasa şi l-au sancţionat pentru că timp de câteva minute chelneriţa a ţinut lada cu băuturi în faţa frigiderului.
Bistriţeanul şi-a deschis restaurantul într-un spaţiu care era pe vremea lui Ceauşescu magazinul de prezentare a ICIL (Intreprinderea de Comercializare şi Industrializare a Laptelui) şi servea produse tradiţionale ca balmoşul şi plăcintele cu brânză. Mihai a păstrat specificul tradiţional al localului, în ceea ce priveşte mâncarea. Crede că reuşita într-o afacere cu un restaurant constă în a-l face pe client să plece mulţumit: să fie servit bine şi să nu vadă negru în faţa ochilor când îi vine nota de plată.
Deşi afacerea sa are o traiectorie ascendentă, s-a hotărât să o vândă din motive personale. Însă cumpărătorii nu se prea înghesuie cu banii jos, deşi preţul mediu este mai mic decât valoarea investiţiei, iar cel care preia afacerea are toate lucrurile puse la punct. „Vânzătorul cere cât mai mult, iar cumpărătorul vrea să dea cât mai puţin. Până la urmă piaţa dictează. Dar dacă eu închid astăzi afacerea, mâine, următorul prorietar îi poate da drumul cu tot ce trebuie: clientelă, reclamă, toate actele puse la punct", mai spune proprietarul.