Georgeta Măluţan: „În cuvinte mă pierd,mă redescopăr“

Dascăl şi scriitor, Georgeta Măluţan este un om apreciat pentru ideile sale de colegi şi elevi. Spune că se simte împlinită când vede realizările elevilor şi cursanţilor ei, mai ales că aceştia folosesc pasaje din cărţile sale şi o citează la statusul pe Messenger.

Fire nonconformistă, Georgeta Măluţan se consideră norocoasă deşi s-a născut într-o zi de 13, şi tot într-o astfel de dată s-a şi căsătorit. Crede că norocul ei în viaţă a fost dat însă de părinţii ei, pentru care multă lume o invidiază, de profesorii ei, fără de care spune că ar fi devenit doar un manual vorbitor, de prietena ei de peste 20 de ani, Adriana, dar şi de alţi oameni pe care i-a întâlnit în diferite momente ale existenţei sale. „Nu ştiu exact cum măsoară alţii norocul, dar pentru mine existenţa Aniei, fiica mea, e superlativul absolut", afirmă Georgeta.

Momentan, profesoara savurează fiecare zi din binecuvântatul concediu de îngrijire a copilului, cum îl numeşte ea, şi crede că această experienţă completează tabloul unui dascăl adevărat: cel ce îi învaţă pe copiii altora şi îi înţelege mai bine pentru că are şi el unul acasă. "Prin Ania am descoperit: că există minuni în fiecare zi/că timpul se măsoară în kg şi centimetri/că pe triciclete se poate dansa/că toate cremele sunt comestibile",  spune Georgeta zâmbind.

Se regăseşte în scris

Profesoara se află la a treia carte, „Complexul Penelopa", după ce a mai publicat „Mezalianţe", literatură postmodernă în ciclul liceal, în 2007 şi „Cucta", proză, în 2008. Următorul volum nu va fi unul de beletristică şi va fi realizat în colaborare cu un fost coleg şi un bun prieten de-al ei, Attila Antal. „Simt provocare, satisfacţie şi nostalgie când scriu. În cuvinte mă pierd, mă regăsesc, mă redescopăr. Da, în esenţă, mă joc", mărturiseşte Georgeta.

Pentru ea, formula unei vieţi fericite conţine ingrediente ca: libertatea de a gândi şi de a simţi, asumarea vorbelor şi faptelor, respectiv dorinţa de a învăţa de la cei mai buni.

Meditaţiile, pansamentul altui pansament

Vede meditaţiile ca pe un pansament ce acoperă alt pansament, mai puţin „centrat pe rană". Nimeni nu mai ştie, la un moment dat, de unde rezultă progresul/regresul elevului, cine, cui, cât datorează, zice Georgeta. „Cert este ca mulţi părinţi consideră că îşi fac astfel datoria, plătind ore suplimentare şi aşteptând rezultate spectaculoase, într-un timp foarte scurt. Utile sunt meditaţiile pentru cei care vor cu adevărat să-şi clarifice nişte aspecte studiate la clasă, iar profesorii care aleg să-şi completeze veniturile în acest fel trebuie să aibă conştiinţe foarte curate. Subiectul e delicat, mai ales în condiţiile crizei financiare, când şcoala pierde poziţii pe zi ce trece", crede profesoara.

Întrebări şi răspunsuri

Ce îţi lipseşte din viaţă?

 G.M: Un prieten pierdut la început de an.

Crezi că oamenii sunt condamnaţi la o existenţă limitată sau se condamnă singuri prin stilul de viaţă?

 G.M: Cred că răspunsul complet e suma răspunsurilor fiecărui om. Ieşirea din limite este încă privită cu suspiciune de opinia publică: stilul de viaţă "normal" e cel confortabil, fără pretenţii existenţialiste.

Ce-i place

Compania oamenilor de la care are ce învăţa.

Ce nu-i place

Să spună NU.

Profil

Născută: 13.12.1973

Studii: Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca

Familie: divorţată, are o fetiţă de un an şi 6 luni, Ania