Desfiinţarea „şcolii de romi” creează controverse. Ce spun părinţii, directorul şi liderul romilor?

Pe ultima sută de metri, primarul Ovidiu Creţu a retras de pe ordinea de zi proiectul care presupunea desfiinţarea Şcolii Generale nr. 2, unde 85% dintre elevi sunt de etnie romă. Municipalitatea îşi dorea integrarea lor în şcolile „normale”, însă liderul romilor se teme ca această măsură să nu anuleze eforturile sale de combatere a abandonului şcolar.

Liderul Partidei Romilor, Neia Lăcătuş nu este împotriva măsurii propuse de municipalitate, însă se teme ca aceasta să nu anuleze tot ceea ce a făcut până acum pentru a preveni abandonul şcolar.

Municipalitatea a anunţat în urmă cu câteva zile faptul că Şcoala Generală nr. 2 din Bistriţa urmează a fi desfiinţată pentru a se dizolva enclava formată acolo. Mai mult, două zile mai târziu un proiect de hotărâre în acest sens se afla pe masa consilierilor locali.

Acesta a fost retras subit după ce primarul şi-a dat seama că nu presupune desfiinţarea şcolii după toate normele legale, riscând astfel procese cu eventualii nemulţumiţi. Proiectul urmează să fie rediscutat în luna martie, într-o nouă şedinţă, după ce vor fi consultaţi şi părinţii.

Nemulţumiţi ar putea fi în rândul profesorilor, aceştia fiind nevoiţi să-şi găsească un alt loc de muncă. Directorul Inspectoratului Şcolar Judeţean, Camelia Tabără, a susţinut că-i va ajuta să-şi găsească catedră în alte unităţi de învăţământ, dar este vorba totuşi de 16 de profesori şi 8 suplinitori la care se adaugă încă 11 angajaţi, care din iunie rămân fără loc de muncă.

Şcoala nu aparţine directorului, ci comunităţii. Dacă este o decizie importantă pentru comunitate, trebuie să o urmăm. Nu neg faptul că există o reală îngrijorare a angajaţilor şcolii, privind viitorul locului lor de muncă, declară directorul Şcolii Generale nr. 2, Claudiu Şular.

Acesta nu doreşte să comenteze  această decizie a edilului, însă, spune că existau câteva argumente în favoarea existenţei şcolii, chiar dacă nu în această formă de organizare.

Ce spun părinţii şi liderul romilor?

Părinţii, majoritatea muncitori în cadrul Urbana, firma de salubritate care asigură curăţenia oraşului, îşi doresc ca copiii lor să meargă la şcoală, însă le e frică să nu o abandoneze când se confruntă cu stricteţea şi cerinţele noii unităţi de învăţământ.

Cei mai mulţi dintre elevii care învaţă la Şcoala Generală nr. 2  locuiesc în centrul vechi al municipiului sau la locuinţele sociale din Subcetate sau Viişoara. Şcoala le subvenţionează acestora şi transportul zilnic la ore.

Vedeţi, aici la Generala 2 îi mai lăsa să întârzie, cum vin din Subcetate puteau să vină cu 10 minute mai târziu că  nu era bai. La şcolile mai cu pretenţii nu cred că îi lasă aşa. Şi mai este un bai, cum vor fi restul românilor cu copiii noştri? Clasele cu copii deştepţi îi vor primi şi pe ai noştri?, spune un părinte al cărui copil învaţă la Şcoala Generală nr. 2.

 Aceleaşi probleme au fost semnalate şi de liderul romilor bistriţeni Emil Neia Lăcătuş. Acesta spune că dacă unii vor face faţă cerinţelor, alţii vor avea dificultăţi în a se adapta noilor cerinţe, mai ales că vor fi repartizaţi în funcţie de zona de domiciliu, iar unii vor ajunge tocmai la liceele de top, unde şcoala e şcoală.

Mă îngrijorează eventuala creştere a abandonului şcolar. O parte dintre ei nu vor face faţă. Vor renunţa mulţi când vor vedea că la celelalte şcoli este mai strict şi pretenţiile sunt mai mari. În rest, eu zic că este un lucru benefic, dar va fi puţin mai greu la început, mulţi nu se vor acomoda şi atunci ce vor face?, precizează Emil Neia Lăcătuş.

Acesta vine şi cu o propunere menită să contracareze eventualele efecte negative ale acestei integrări ale romilor: mediatorii. Printr-un program pe fonduri guvernamentale, în judeţul nostru au existat 10 mediatori şcolari, care-i ajutau pe romi să se integreze şi-i convingeau să nu abandoneze şcoala. Aceştia însă au dispărut odată cu finalizare proiectului, primăriile şi şcolile nearătându-se interesate să-i integreze.

Abandonul şcolar în rândul populaţiei rome este prezent mai ales în zonele rurale, elevii din această etnie alegând să renunţe la carte încă din clasa a7-a sau a 8-a, tocmai la îndemnul părinţilor care preferă să-i ţină pe lângă casă pentru a-i ajuta la treburile gospodăreşti.