Curtea de Apel Bucureşti decide marţi în cazul fostului secretar de stat Ioan Andreica şi al şefului CJ Bistriţa, Liviu Rusu

Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) cere, marţi, judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti arestarea preventivă a fostului secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Ioan Andreica, şi a preşedintelui Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, Liviu Rusu (PDL).

În 23 şi 24 martie, procurorii DNA au emis ordonanţe de reţinere pentru fostul secretar de stat Ioan Andreica, preşedintelui Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, Liviu Mihai Rusu, Lazăr Popescu, administrator al mai multor societăţi comerciale, Ioan Claudiu Sabău, Mihai Stănescu, administrator al SC Duo Mat SRL, şi Adrian Palade, fost subordonat al lui Andreica, şi au solicitat instanţei arestarea lor preventivă.

Tribunalul Bucureşti a decis, în noaptea de 24 spre 25 martie, eliberarea celor şase, iar DNA a făcut recurs la Curtea de Apel Bucureşti, urmând marţi să se decidă asupra acestei chestiuni, informează Mediafax. Tribunalul Bucureşti consemnează că sunt ambigue înscrisurile prezentate de procurorii anticorupţie în cazul fostului secretar de stat în Ministerul Dezvoltării, Ioan Andreica, acte din care nu reies, cel puţin la acest moment, nereguli privind modul în care s-a desfăşurat licitaţia la CJ Bistriţa.

În motivarea deciziei privind cercetarea în stare de libertate a fostului secretar de stat Ioan Andreica, preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, Liviu Mihai Rusu, Lazăr Popescu, administrator al mai multor societăţi comerciale, Ioan Claudiu Sabău, Mihai Stănescu, administrator al SC Duo Mat SRL, şi a lui Adrian Palade, fost subordonat al lui Andreica, instanţa a notat scăpări ale procurorilor anticorupţie, punând pe seama volumului de muncă, dar şi insuficiente probe ale acestora în acuzare.

Analizând propunerea de arestare preventivă formulată de Direcţia Naţională Anticorupţie, magistraţii Tribunalului Bucureşti susţin că arestarea unui inculpat poate fi luată dacă sunt probe şi indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.