Cum se realizau construcţiile acum 2.000 de ani. Adevărul din spatele zicalei „Toate drumurile duc la Roma“
0Deşi pare greu de crezut, zicala „Toate drumurile duc la Roma” este cât se poate de adevărată. Cel puţin aşa susţin arheologii, care spun că, acum 2.000 de ani, romanii aveau un sistem de drumuri atât de bine pus la punct, încât orice drum din imperiu ducea la Roma.
Printre civilizaţiile care au ajuns în vechime pe pe actualul teritoriu al României, de departe cei mai buni într-ale construcţiilor şi drumurilor au fost romanii. Mai mult, celebra zicală „Toate drumurile duc la Roma” este cât se poate de adevărată, susţin inclusiv arheologii.
„Cei mai buni şi cei mai pricepuţi când vine vorba despre construcţii şi drumuri erau romanii. Aveau o reţea foarte bună de drumuri. Putem spune că zicala cu toate drumurile duceau la Roma este adevărată”, a declarat arheologul din cadrul Complexului Muzeal Radu Zăgreanu.
Potrivit acestuia, romanii realizat drumurile abia după ce un „inginer” din imperiu studia reţeaua deja existentă, vizita locaţia şi alegea materialele potrivite. Romanii cunoşteau foarte multe detalii despre diferitele tipuri de roci şi proprietăţile acestora.
Când alegeau să facă un drum ţineau cont de resursele de piatră din apropiere şi cât de departe erau faţă de locaţia aleasă pentru drum. Erau alese de regulă colinele, pentru că apa se strângea în văi şi risca să deterioreze mai repede eventualele drumuri amenajate prin astfel de locuri.
Drumurile aveau şanţuri de scurgere şi borne cu distanţele
Patul drumurilor era din lut, urma un strat de pietriş, pe care se aşezau dale lungi din piatră. Drumurile aveau în jur de 8 metri lăţime. Pe un astfel de drum trebuiau să încapă două căruţe, una lângă alta. Acestea aveau pe margine inclusiv şanţuri pentru scurgerea ape.
Tot pe margine, drumurile aveau borne, pe care erau trecute distanţele dintre două localităţi importante traversate de drumul respectiv, dar şi pe vremea cărui împărat a fost amenajat.
„Am identificat porţiuni în zone foarte greu accesibile, la altitudine. Nu te-ai fi aşteptat să găseşti un drum de pe vremea aceea în unele zone în care le-am identificat”, spune arheologul.
Piatra era prelucrată primar chiar la carieră, pentru a putea fi mai uşor transportată şi era finisată la locul construcţiei sau a drumului. În unele zone, piatra era adusă şi de la 30 de kilometri distanţă.
Potrivit arheologului este greu de estimat cam câţi romani munceau la un drum sau la un fort, însă numărul era cu siguranţă impresionant, având în vedere volumul de muncă şi greutatea cu care se prelucrau materialele.
„Şi forturile le făceau iniţial din pământ, iar când zona respectivă era stabilă economic şi se dezvolta, acestea erau refăcute din piatră. Au ajuns la nişte structuri impresionante, chiar şi pentru zilele noastre. Dacia a oferit resurse importante de piatră pentru romani”, completează Radu Zăgreanu.