Cum s-au transformat luptele de gladiatori din competiţii militare în spectacole pentru mase
0Deşi luptele cu gladiatori sunt considerate adevărate spectacole, scopul lor iniţial a fost unul militar. Încet, încet, aceste lupte s-au transformat în adevărate spectacole pentru mase.
Gladiatorii din Roma antică se numără printre cele mai cunoscute personaje din istorie. Aceştia erau de obicei bărbaţi (uneori şi femei) care se luptă în arenă cu un alt luptător sau chiar cu animale sălbatice.
Aceste lupte erau urmărite de conducătorii provinciilor, dar şi de oamenii de rând. Luptătorii aparţineau unei şcoli de gladiatori, unde învăţau să mânuiască sabia, dar şi să se lupte liber. Soarta celui care se lupta şi pierdea era decisă chiar de către spectatori. Aceştia îşi manifestau dorinţa de a-l lăsa în viaţă sau de a fi omorât de gladiatorul victorios.
Deşi pare greu de crezut, iniţial spectacolele de gladiatori erau date numai de împăraţi şi anumiţi magistraţi, precum şi de preoţii cultului imperial, şi aveau exclusiv scop politic şi militar.
Potrivit istoricului Horea Moşneag (care prezintă o analiză a dovezilor existenţei gladiatorilor în provinciile dacice în Revista Bistriţei), începând cu Augustus, spectacolele în arenă au pierdut caracterul lor iniţial religios şi au devenit spectacole profane, instituţionalizate şi reglementate.
Gladiatorii, răsplătiţi cu bani, lauri şi libertate
„Gladiatura a devenit un mijloc de a încuraja arta de a lupta cu sabia şi a dezvolta virtuţile războinice ale tineretului. Suportul documentar pentru astfel de idei/ipoteze a fost şi faptul că împăraţii, direct sau prin funcţionarii lor, au finanţat atât construcţia de „baze sportive”, au finanţat organizarea jocurilor sau au organizat răsplătirea învingătorilor prin diferite forme: bani, lauri, monumente,inscripţii, schimbare de statut social”, explică istoricul Horea Moşneag.
Una dintre recompensele vânate de gladiatori era libertatea, asta pentru că cei mai mulţi dintre ei erau sclavi şi erau în „proprietatea” celor care deţineau şcolile de gladiatori. Luptele de gladiatori erau promovate cu ajutorul inscripţiilor, a monumentelor şi a statuetelor care au început să circule în întreg imperiul. Acestea sunt şi dovezi ale faptului că activităţile sportive erau cunoscute în mase.
„Mediatizarea acestor activităţi sportive pe artefacte de mare cirulaţie: vase de lux de import, opaiţe, tipare pentru diverse activităţi sociale sau de cult s-a practicat din plin şi în Dacia, integrând şi din acest punct de vedere provincia în lumea romană şi constituind un criteriu de popularitate pentru aceste sporturi”, mai spune Horea Moşneag în Revista Bistriţei.
În ciuda faptului că şi-a pierdut caracterul militar, armata romană a fost „dotată” în chip prioritar cu astfel de edificii pentru că luptele de gladiatori întăreau şi spiritul de luptă, dar şi ataşametul la grandoarea Romei.
„Activităţile de circ, amfiteatru şi stadion mai ales au fost rezultatul unei politice deliberate a statului roman, cu scopul de a organiza distracţiile maselor. Iar propaganda pentru aceste activităţi prin monumente, reclame, inscripţii, caricaturi, avea scopul de a face cunoscute astfel de activităţi şi a răspândi pe tot teritoriul Imperiului Roman date în legătură cu aceste sporturi. Nimic nu arată mai bine cât de mult iubeau romanii luptele de gladiatori şi vânătoarea în arenă decât cantitatea uriaşă de reprezentări pe monumente şi artefacte”, conchide istoricul.