Cum au trăit ardelenii „la belle epoque“. De la ţinutele scumpe făcute la comandă la balurile unde fetele cu pretenţii îşi căutau soţi bogaţi
0În secolul al XIX-lea, românii din Transilvania au început să permită trendurilor din marile capitale europene să le influenţeze viaţa, modul de a se îmbrăca şi chiar şi de a socializa. Balurile au devenit o obişnuinţă, fiind nu doar un prilej de a socializa, ci şi unul de a-şi găsi perechea sau a-şi etala bunăstarea, în special cu ajutorul ţinutelor.
Românii din Transilvania au început să-şi schimbe modul de viaţă sub influenţa străinilor, încă din secolele XVIII-lea şi al XIX-lea. Transilvania a fost, de altfel, spaţiul ideal de comunicare şi de interacţiune a unor culturi diferite. Aici, Europa era mai prezentă decât în Principatele Române.
În Bistriţa, schimbările au început să se simtă după mijlocul secolului al XIX-lea, când burgul săsesc renunţă la vechiul sistem medieval bazat pe bresle şi privilegii. Devenit sediu de comitat, Bistriţa are parte de un proces de înnoire, oraşul extinzându-se dincolo de zidurile medievale. Au apărut noi instituţii şi spaţii publice, s-au construit ateliere şi întreprinderi industriale, iar oraşul a fost conectat la reţeaua de căi ferate.
„Divertismentul în Bistriţa primei jumătăţi a secolului al XIX-lea era unul mai mult privat decât public, balurile şi concertele fiind găzduite de elita societăţii. Întâlnirile de socializare aveau loc într-un cadru restrâns, legate de anumite evenimente din viaţa de familie şi unde, de obicei, se asculta muzică şi se recitau poezii. Muzica era o componentă educativă şi recreativă a unei categorii elevate a populaţiei. Era o modă a timpului în cercurile cu pretenţii de elită provincială ca tinerele domnişoare să fie educate de mici, prin lecţii particulare, să ştie să recite poezii, să cânte la pian sau violină”, explică în Revista Bistriţei istoricul Elena Elisabeta Pleniceanu.
În acea perioadă dansurile în rândul elitei societăţii erau mai lente din cauza veşmintelor greoaie şi incomode, în timp ce cele ale ţăranilor erau săltăreţe, pentru că le permiteau hainele practice şi comode.
Dispariţia crinolinei şi dansul în pereche
Sfârşitul de secol al XIX-lea duce la dispariţia crinolinei şi la apropierea partenerilor, inclusiv la dans. În alegerea petrecerii timpului liber se iau în calcul activităţi legate de spaţiul public. Bistriţenii optau pentru plimbări pe jos sau cu birja, pentru teatru sau cinematograf, pentru restaurante, terase şi cafenere. De asemenea, nu refuzau patinajul, excursiile pe munte şi sporturile de iarnă.
Balurile organizate în diverse localuri din Bistriţa au început să acapareze toată suflarea micului burg săsesc. Preferate erau cele mascate, care aduceau o doză de mister.
„În familiile cu pretenţii exista o strictă etichetă, fetele de familie bună erau atât de protejate încât rar părăseau casa fără însoţitoare. Balurile, concertele erau găzduite de elita societăţii, care deţinea un anumit potenţial economic şi standard social. Prin punerea la dispoziţie a spaţiului, o gazdă câştiga notorietate şi comentarii elogioase la adresa persoanei şi familiei. Balurile erau făcute pentru a dansa, pentru a-ţi găsi perechea, tinerii, alegându-se uneori cu logodne sau chiar nunţi, iar vârstnicii se distrau cu mâncăruri şi băuturi alese sau cu jocuri de noroc la modă”, mai spune istoricul.
Ultimele tendinţe în modă, surprinse la baluri
Balul, care a ajuns să fie considerat o adevărată instituţie de socializare, dădea tonul ultimelor tendinţe atât în materie de dansuri, cât şi în materie de modă. Nivelul imaginii era primordial, femeile, în special, trăind cu grija de a apărea mereu cu o garderobă nouă. La aceste baluri nu participa oricine, ci doar cei care aveau bani să-şi procure biletul de intrare, dar şi ţinuta adecvată.
„Cei înstăriţi, atunci când nu organizau petrecerea acasă, îşi aduceau familia la bal cu birjele, iar îmbrăcămintea, în special a odraslelor, se confecţiona la casele de modă din alte părţi. Vinerea, în special, era seara eleganţei, când aveau loc spectacole, baluri, ce dădeau ocazia afişării toaletelor”, completează Elena Elisabeta Pleniceanu.
Părinţii îşi supravegheau de pe margine odraslele (Foto: Revista Bistriţei)
Nu doar ţinutele preocupau doamnele, ci şi preparatele culinare pe care le duceau la baluri în coşuri mari cu ştergare înflorate. Acestea se serveau spre miezul nopţii, când se făcea pauză de la dans. Aici se începea vânarea tinerilor, care erau poftiţi la mesele celor care aveau fete de măritat. Se purtau discuţii, iar tinerii erau supuşi unor teste tacite de către gazde. Mesele erau aşezate pe marginile sălii de dans, acolo de unde părinţii îşi puteau supraveghea odraslele şi puteau bârfi în voie.
Vă mai recomandăm:
Cu greu un istoric va putea spune care a fost cea mai bogată persoană sau familie din Transilvania în perioada interbelică. Cert este că întreaga Transilvanie era împărţită de diverse familii nobiliare, precum Kendeffy sau Banffy care au apelat la căsătorii aranjate pentru a-şi spori şi asigura averile.
Abia în perioada interbelică Bistriţa a avut parte de primul primar de etnie română, oraşul fiind condus până atunci de saşi. Corneliu Mureşan a fost un vizionar, amenajând canalizarea oraşului, iluminatul public, ştrandul municipal sau stadionul „Jean Pădureanu”.