Contele maghiar „refugiat” printre români care şi-a spălat păcatele cu un spital amenajat în propria casă. Povestea lui l-a inspirat şi pe Liviu Rebreanu
0Contele Zachy Domokos, un episcop romano-catolic maghiar ce s-a refugiat într-o comună bistriţeană în 1859, este pomenit şi acum de localnicii din Maieru. Asta, deoarece contele a ales „să-şi spele păcatele” cu fapte bune, amenajând pentru oamenii din zonă un spital în propriul conac. Povestea contelui l-a inspirat şi pe Liviu Rebreanu, care a scris o nuvelă bazată pe aceasta.
Revoluţia maghiară l-a determinat pe contele şi episcopul greco-catolic Zichy Domokos să se refugieze într-o comună românească din Bistriţa-Năsăud. Contele care s-a stabilit pe meleaguri bistriţene în 1859 şi-a îndulcit exilul pe care şi l-a asumat de unul singur prin acţiuni de caritate, după cum ne dezvăluie portalul corbiialbi.ro.
Oamenii din zonă povestesc că episcopul a fost nevoit să se îmbrace în femeie pentru a nu fi recunoscut, fiind urmărit de autorităţile austriece. Deşi nu cunoştea limba localnicilor, episcopul a fost primit cu braţele deschise de către români, fapt ce l-a determinat să-şi dedice existenţa „întoarcerii favorului” şi actelor de caritate.
Om al lui Dumnezeu, contele Zichy Domokos şi-a oferit averea pentru construirea de biserici. A sprijinit material construcţia bisericii din Ilva Mică, din Maieru, din Sângeorz-Băi şi biserica romano-catolică din Rodna.
Contele şi-a transformat conacul în spital, unde primea şi-i îngrijea pe oamenii din zonă gratuit. A angajat aici un farmacist, un medic şi a amenajat saloane în conac, dotându-le cu medicamente.
Fata simplă bolnavă de tuberculoză care i-a furat inima contelui
Zichy Domokos nu a scăpat de fiorii iubirii nici în inima Transilvaniei. Se pare că acesta s-a îndrăgostit de o fată simplă dintr-o localitate din apropiere, pe care a tratat-o de tuberculoză. Aceasta era cu 30 de ani mai tânără decât contele. Fata simplă din Ilva Mică l-a însoţit pe episcop la Viena şi în mai multe staţiuni, călătorii pe care nu ar fi avut posibilitatea să le facă în alte circumstanţe.
Baroneasa Ileana Gafone (Foto: corbiialbi.ro)
După moartea contelui, întreaga sa avere a ajuns pe mâinile tinerei pe care a transformat-o din ţărancă în jupăneasă. Aceasta l-a îngrijit pe Zichy până la moarte.
Rebreanu a menţinut povestea contelui vie prin nuvela „Baroneasa”
Povestea contelui şi a tinerei l-a inspirat până şi pe scriitorul Liviu Rebreanu, născut în comuna în care se stabilise acesta. Povestea a văzut lumina tiparului în 1912, la jumătate de secol de la stabilirea contelui în Maieru. În nuvela scurtă a lui Rebreanu accentul cade nu pe conte, ci pe Ileana Gaftone, tânăra care i-a furat inima acestuia. Mai mult, Rebreanu îşi numeşte nuvela „Baroneasa”.
„Şi fiindcă voinţa Ilenei era sfântă, într-o bună zi se ivi şi feciorul de împărat. Era un baron ungur, bătrân ca vremea, galben ca turta şi stors ca lămâia. Trecea prin sat într-o caleaşcă trasă de patru armăsari albi. Când auzi Ileana tropotul cailor şi huruitul roţilor, ridică fruntea şi se uită lung, ademenitor, cu ochii ei cei de cicoare, la caleaşca boierească. Inima îi bătea grozav şi-şi zicea înfricoşată: poate c-a sosit”, descrie Liviu Rebreanu în nuvelă prima întâlnire dintre conte şi Ileana.
Vă mai recomandăm: