Comunitatea unde Dumnezeu lucrează prin oameni. Cum a reuşit un preot din Bistriţa-Năsăud să ridice o casă pentru bătrâni exclusiv cu muncă voluntară
0Expresia „Dumnezeu lucrează prin oameni” a devenit realitate în Bistriţa-Năsăud, mai exact în localitatea Gledin. De asta a avut grijă preotul Ioan Titieni, care prin puterea exemplului a reuşit să ridice o casă pentru bătrâni, exclusiv cu muncă voluntară. Până şi angajaţii Poliţiei bistriţene au făcut voluntariat pentru preotul care face casă de bătrâni în curtea bisericii unde slujeşte.
Pe părintele Titieni din localitatea Gledin îl găsit în haine de lucru, cărând lemne cu o roabă. Munceşte de zor alături de alţi trei voluntari la un centru pentru bătrâni.
De 21 de ani slujeşte în Gledin, iar în urmă cu doi ani i-a venit ideea să facă un centru pentru bătrâni, asta deşi spune că nu era genul de persoană care să susţină ideea potrivit căreia părinţii şi bunicii trebuie să fie în cămine de bătrâni.
„Eu m-am speriat în primul rând când am văzut că de la ţară ajungi să îţi duci părintele la 70 de kilometri de oraş să se odihnească. Nu am conceput treaba asta. Bunicul este scos din mediul lui, îl îmbolnăveşti din start, îi creezi o lume unde nu se poate adapta, îi schimbi toată rânduiala, iar el intră într-o panică, ce se poate manifesta în diferite feluri, astfel că apar alte suferinţe pe care el nu le-a avut şi vezi cum încet, încet se duce”, completează Ioan Titieni.
Atunci şi-a spus că aceste persoane care au fost lăsate singure de copii au nevoie de un loc, unde să poată socializa şi care să fie aproape de mediul cu care au fost obişnuiţi. Aşa s-a născut ideea de a face un centru pentru bătrâni chiar în curtea bisericii. Acesta urmează să fie inaugurat anul viitor în 15 august, urmând să se numească „Casa Bunicilor Sfânta Ana”.
Întâmplarea petrecută într-un pelerinaj din Ucraina i-a schimbat percepţia asupra vieţii
Părintele Titieni spune că percepţia asupra vieţii i-a fost schimbată în 2013, în timp ce ce afla într-un pelerinaj în Ucraina. Preotul, care era însoţit de încă o familie, s-a trezit că nu are unde să se cazeze, mănăstirea unde trebuiau să se odihnească fiind plină ochi. Atunci, părintele a apelat la un preot din Ucraina să îi găsească o gazdă.
Preotul a găsit o familie care să-l găzduiască pe părintele Titieni, iar modul cum a fost întâmpinat l-a lăsat mască.
„La un moment dat a venit la noi o bătrânică ce ne-a spus: „Noi vă aşteptăm pe voi de azi-dimineaţă”. Zic…nu se poate, noi nu am ştiut că ajungem aici. Aşa au umplut masa de bucate de parcă au ştiut că oaspeţii aveau să vină. Ne-am speriat, am zis că ceva nu e în rânduială. Apoi mi-a spus gazda că soţul dânsei a căzut în urmă cu trei săptămâni de pe o schelă şi şi-a fracturat coloana şi a intrat în comă. Cu o zi înainte de a veni noi gazda a mers la spital, iar soţul său a deschis pentru prima data ochii şi i-a spus: „Te duci acasă şi pegăteşti bucate, că mâine avem oaspeţi din România”. După ce m-am întors din Ucraina mi-am spus: Dumnezeu lucrează prin oameni. S-a petrecut ceva în mine şi aşa a început lucrarea”, explică părintele Titieni.
Acesta crede că şi-a pus în gând să îi ajute pe bătrânii din comunitatea sa printr-un centru, iar Dumnezeu a clădit pe gândul său. Preotul consideră centrul care va adăposti 20 de bătrâni copilul său.
„Nu e greu pentru că nu o fac pentru mine, nu am făcut ceva care să-mi ofere confort la bătrâneţe, am făcut ceva pentru comunitate”, mai spune preotul.
Fiii satului lucrează gratuit pentru centrul din curtea bisericii
Centrul este deja ridicat, prin truda fiilor satului, care s-au oferit să muncească voluntar. Spun că aşa îşi cinstesc bunicii care s-au născut pe acele meleaguri. Nu doar fiii satului au dat o mână de ajutor la acest centru, ci şi alţi credincioşi care au trecut pe acolo şi chiar şi angajaţi ai Inspectoratului de Poliţie Judeţean.
Cât despre finanţare, nu şi-a pus problema niciodată că nu va reuşi să adune banii necesari definitivării proiectului.
Centrul va fi inaugurat cel mai probabil anul viitor în luna august (Foto: Bianca Sara)
„Eu nu mi-am pus problema finanţării niciodată. Eu am avut proiectul şi m-am rugat la Dumnezeu spunându-i: „Doamne, dacă e bine să se facă, trebuie să-l facem împreună, eu mă rog şi tu le rânduieşti”, mai spune părintele Titieni.
Comunitatea a ajutat şi ea, oferindu-le voluntarilor câte două mese calde zilnic. Întrebat ce crede că i-a motivate pe oameni să vină şi să muncească pe gratis, pentru un scop nobil, preotul Ioan Titieni spune: „L-au văzut prima dată pe părintele. Dacă tu cu exemplul tău concretizezi ce spui în faţa altarului, lumea începe să te creadă, dar dacă spui doar şi nu faci nimic, lumea are îndoieli. Trebuie să ieşim şi noi la treabă, pentru că altfel vor sta lucrurile. Când munceşti simţi că trăieşti şi îi motivezi şi pe ceilalţi”.
Vă mai recomandăm: