Cât de îngrozitoare erau metodele de tortură folosite de strămoşii noştri: de la ţepuşe înfipte în sâni până la strivitul oaselor cu roata
0Istoricii au consemnat zeci, sute de metode de tortură folosite în întreaga Europa în special în Evul Mediu. Unele au fost „brevetate“ chiar pe teritoriul ţării noastre, cum este şi cazul ţepuşelor folosite de Vlad Ţepeş. Femeile pedepsite cu trasul în ţeapă se trezeau cu ţepuşe înfipte în sâni şi cu copiii lor traşi în ţeapă, la centimetri de ele.
Cu siguranţă, unul dintre cei mai sângeroşi domnitori din ţara noastră a fost Vlad Ţepeş. Asta din cauza metodelor sale de tortură, care au trecut de graniţele ţării. Printre metodele de tortură folosite şi brevetate chiar de crudul domnitor se numără trasul în ţeapă.
Doar că domnitorul nu s-ar fi rezumat la asta, inamicii fiind fripţi pe cărbuni încinşi de exemplu. De cruzimea domnitorului nu ar fi scăpat nici măcar femeile, cărora le înfingea ţepuşe în sâni.
Acest lucru este scos în evidenţă de o istorisire făcută de Regele Matiaş Corvin, însemnată în Comentariile Papei Pius al II-lea, redactate în 1462-1463 şi redată de Vlad Andreescu în „Vlad Ţepeş (Dracula) – între legendă şi adevăr istoric”:
„Povestea regele, confirmat fiind de decretarii care asistau la descriere, că patruzeci de mii de oameni de ambele sexe şi de vârste diferite, care aparţineau facţiunii potrivnice, au fost cu puţin timp înainte, ucişi din porunca acestuia „a lui Vlad Ţepeş” prin cele mai rafinate suplicii. Pe unii i-a ucis aşezaţi în ţepe şi fripţi pe cărbuni încinşi puşi sub ei, pe alţii străpungându-i prin cap, prin piept, prin ombilic sau, ceea ce e josnic chiar şi numai de povestit, prin şezut şi prin mijlocul măruntaielor până sus în gură; şi, pentru ca nicio formă de cruzime să nu lipsească, împlânta în ambii sâni ai mamelor ţepe şi înfingea în acestea, pe copiii lor. În sfârşit, pe toţi îi ucidea prin alte chipuri, cât se poate de cumplite, torturându-i mai înainte cu felurile cazane, pe care cruzimea atroce a celui mai groaznic tiran a putut să le născocească”.
Austriecii frângeau oasele răzvrătiţilor cu roata
O altă metodă de tortură folosită destul de mult, mai ales în Transilvania, a fost trasul pe roată. Aceasta a fost metoda de tortură preferată a austriecilor. Primele date despre trasul pe roată apare în povestea lui Tănase Todoran, un ţăran din Bistriţa-Năsăud, care a organizat o răscoală în 1763, pe când avea 104 ani.
Pedeapsa a venit câteva luni mai târziu şi a presupus uciderea în chinuri a celui care a avut curajul să critice Curtea de al Viena.
20 de ani mai tâziu, sunt traşi pe roată Horia, Cloşca şi Crişan. Condamnatul era aşezat pe spate pe un „pat” din bârne cioplite, legat la mâini şi la picioare. Roata de execuţie era o roată de car, având fixată o şină de fier.
Călăul se aşeza în picioare deasupra condamnatului şi izbea la intervale mai lungi sau mai scurte corpul acestuia. Orice lovitură de roată era o frântură de os sigură. Intervalul dintre lovituri trebuia să fie de trei minute.
Condamnaţii care leşinau din cauza durerii şi a rănilor provocate erau treziţi cu o găleată cu apă. Călăul avea sarcina de a prelungi chinurile condamnatului cât de mult. De obicei, lovitura de graţie era mortală, aceasta dăndu-se în dreptul inimii.