„Câinii Domnului”, călugării cu „cagule” care au pus bazele Inchiziţiei. Ce a ascuns una dintre cele mai vechi mănăstiri dominicane din Transilvania
0La Bistriţa, a fost ridicată una dintre primele mănăstiri dominicane din zona Transilvaniei. Influenţa pe care călugării numiţi şi „câinii lui Dumnezeu” o aveau în zonă era destul de mare, judecând după donaţiile substanţiale şi bunurile numeroase deţinute. Istoricii spun că aceşti călugări cu glugi negre au fost cei care au pus bazele Inchiziţiei.
„Fraţii predicatori” sau călugării dominicani au început să se înmulţească după anul 1216, după ce au început să fie agreaţi de papalitate. Printre cele mai importante misiuni ale fraţilor predicatori s-a numărat şi convertirea la creştinism a neamurilor păgâne.
Potrivit istoricilor locali Vasile Duda şi Corneliu Gaiu, Bistriţa se numără printre localităţile cu cele mai timpurii aşezăminte ale ordinului, mănăstirea fiind ridicată în anul 1245.
Deşi în 1800 mănăstirea deja nu mai era în picioare, fiind distrusă în parte şi de incendiile din 1680 şi respectiv din 1758, călătorii din secolele XVII şi XVIII-lea care au călcat prin Bistriţa o descriu ca fiind foarte mare şi grandioasă, dotată cu multe chilii. Tot pe baza descrierii lor a fost făcută o schiţă a acestei mănăstiri.
Nu doar mărimea mănăstirii dominicane de călugări indică faptul că acest ordin avea o mare influenţă în regiune. În secolul al XIV-lea s-a construit în apropiere şi o mănăstire de măicuţe.
„La 1510, acest convent era format din 22 de călugăriţe, deţinând numeroase bunuri şi proprietăţi. O donaţie din anul 1485 în valoare de 1000 de florini includea o pescărie în Viile Tecii şi o moară. După îndepăratea călugăriţelor din oraş şi bunurile mănăstirii de măici au trecut în proprietatea oraşului”, precizează istoritii Vasile Duda şi Corneliu Duda, în „Topografia monumentelor din municipiul Bistriţa”.
Călugării dominicani – „Câinii Domnului”
Istoricii spun că aceşti călugări dominicani, recunoscuţi după glugile negre, erau învăluiţi în mister şi semănau teamă oriunde mergeau. Frăţia monahală catolică a revoluţionat practic din temelii viaţa religioasă din Europa medivală. Ordinul Dominicanilor a fost unealta cu care Biserica a luptat cu ereziile, superstiţiile şi ideile străine de dogmele religioase.
Perioada de aur a călugărilor dominicani a fost secolul al XIII-lea, când au luptat cel mai aprig cu ereziile şi practicile păgâne. Mai mult, Ordinul Dominican a jucat un rol important în apariţia şi funcţionarea temutei instituţii inchizitoriale.
Papii au considerat că aceşti călugări erau cei mai bine pregătiţi pentru a combate ereziile, motiv pentru care una dintre sarcinile acestora era anchetarea acuzaţiilor.