Bistriţa: Mariana Panţiru a schimbat destine prin dans
0Mariana Panţiru energia pură extrasă din dans. Iar dansul, în cazul ei, este profesie. Este directorul artistic al unei cunoscute şcoli de dans din Bistriţa, şi a insuflat pasiunea pentru dans sutelor de copii şi adulţi care au trecut pe la BN Ritm. Mariana Panţiru are schimbat prin dans, destinul multor copii.
Mariana Panţiru este o împletire de lirism şi dinamism. Interacţiunea acestor două caracteristici este motorul fiinţei sale. Subţire, fibroasă, cu nişte ochi expresivi, dar cu un bun-simţ ireal, cu o discreţie distinsă şi cu o modestie de rasă, Mariana Panţiru este unul dintre cei mai cunoscuţi coregrafi din oraşul nostru. A pus bazele unei şcoli private de dans, iar BN Ritm a devenit o profesie şi o chestiune de dragoste. Acum munceşte alături de fiica cea mare, Anca, care i-a moştenit pasiunea pentru dans, fiind un iscusit coregraf.
La început a fost gimnastica sportivă
Înainte de a face dans, a făcut gimnastică sportivă, mai bine de 10 ani, până când un accident a obligat-o să pună punct gimnasticii. Mariana nu a renunţat şi a mers mai departe. A ales dansul şi muzica, vechile pasiuni. Ştia că în orice face trebuie să fie cea mai bună, aşa cum au învăţat-o părinţii ei.
„Le datorez foarte mult părinţilor care mi-au susţinut în tot ceea ce fac. Mi-au plătit internatul, deoarece eu am plecat de la o vârstă fragedă de acasă. La fel au procedat şi cu fraţii mei. Mi-a fost greu în momentul în care a trebuit să renunţ la gimnastică, dar m-am refugiat în dans. După ore, mergeam în sala de coregrafie a Operei din Iaşi şi asistam la repetiţiile balerinilor de acolo. Eram copilul lor. Mă fascina lumea baletului, ulterior a dansului”, ne povesteşte Mariana.
Dansul ca viaţa
A urmat Liceul de Arte din Iaşi, şi a continuat să danseze. Regretă că în aceea perioadă nu exista Facultatea de Coregrafie, deoarece şi-ar fi dorit enorm să se perfecţioneze. Dar s-a ambiţionat şi a început să facă din dans o profesie, un mod de viaţă. S-a căsătorit, iar meseria soţului a adus-o în Bistriţa. A început să predea dans la Palatul Copiilor , iar din 1994 are propria şcoală de dans.
„La început am lucrat în paralel. Predam ore de dans atât la Palatul Copiilor, cât particular. Am mers în modul acesta un an de zile, după care am renunţat. Mă deranjează dualitatea, şi astfel am riscat. Mi-a fost greu, dar după trei luni de zile am putut să prezint un spectacol de o oră. Până să am un sediu propriu, am repetat pe unde am putut, dar copii şi părinţii au fost alături de mine şi m-au urmat peste tot indiferent de locaţie. În cele din urmă am făcut un împrumut uriaş în bancă, şi acum avem sediul nostru”, spune coregrafa.
BN Ritm, o investiţie de energie şi afectivitate
Azi, Mariana Panţiru a ajuns în punctul în care controlează foarte bine ceea e vrea în raport cu ceea ce trebuie. Asta îi oferă un control absolut asupra libertăţii sale.
„BN Ritm este meseria mea, şi în foarte mare măsură viaţa mea. Dar nu-mi fac planuri măreţe, merg pas cu pas. Ştiu un singur lucru, că voi face mai multe spectacole”, concluzionează Mariana.
Ce îi place
Îmi plac dansul, muzica, poezia, proza. Citesc foarte mult. De asemenea, îmi place să merg la teatru, operă şi la spectacole de balet. Sunt o împătimită a sportului, a mişcării fizice.
Ce nu îi place
Nu-mi plac minciuna şi oamenii făţarnici. Nu-mi place, în general mizeria umană, de oricare ti ar fi ea.
Întrebări şi răspunsuri
Ce a fost cel mai greu în tot acest parcurs al dumneavoastră?
M.P.: Să rămân „eu” în tot ceea ce fac şi să accept ceea ce sunt, cu bune, cu rele. Fac ceea ce fac din pasiune. Iubesc la nebunie dansul, iar important pentru mine este ceea ce fac copiii în sală. Cu toate că nu am primit sprijin niciodată, nu mă plâng. Am o şcoală privată de dans, iar atunci când îţi faci ceva privat, consider că banii publici trebuie să meargă acolo unde este nevoie de ei. Avem atât de mulţi oameni bolnavi, oameni singuri. Pentru mine contează cel mai mult, să îi văd pe copii fericiţi în sala mea de dans.
Există persoane care nu ştiu să danseze sau e vorba de lipsă de voinţă?
M. P. : Nu există oameni care să nu ştie să danseze. Există doar lipsă de voinţă. În general, oamenii care nu ştiu să danseze sunt oameni timizi. În general, bărbaţii au probleme la acest capitol, deoarece ei rămân nişte copii timizi toată viaţa. Dar în ultimul timp, la sală încep să vină tot mai mulţi bărbaţi.