Abilităţile de cuceritor ale lui Carol I. Cum reuşea monarhul să-şi vrăjească interlocutorii prin atenţia acordată
0Un personaj fascinant a fost cu siguranţă domnitorul şi regele României, Carol I. Cei care l-au întâlnit îl descriu ca fiind un om modest, care acorda o atenţie deosebită interlocutorului său. Aceste atuuri l-ar fi ajutat şi să-i cucerească şi pe soldaţii Armatei Române şi să-i determine să-l asculte orbeşte.
Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern Sigmaringen, s-a născut în 20 aprilie 1839 şi a decedat în anul 1914 la Sinaia.
Acesta a fost domnitorul, iar mai apoi regele României, conducând Principatele Române, iar mai apoi România după abdicarea forţată a lui Alexandru Ioan Cuza. Carol I a avut cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti – de 48 de ani.
Cum îl priveau pe Carol I cei care aveau ocazia să îl întâlnească? Ei bine, simpla întâlnire cu regele preţ de 10-20 de minute reprezenta pentru majoritatea unul dintre cele mai importante evenimente ale vieţii.
O demonstrează profesorul de Ştiinţe ale Naturii, Artemiu Publiu Alexi din Sângeorz-Băi, care l-a văzut pe domnitor în 1880. Acesta descrie în notiţele sale vizita, cu toate senzaţiile care l-au încercat, realizând totodată şi o mică caracterizare a fascinantului personaj.
În ciuda faptului că lua micul dejun atunci când la Sinaia a ajuns vizitatorul său, Carol I l-a primit pe profesor în mai puţin de 5 minute.
„Trebuie să fac mărturisirea că în acel moment mi se afla inima în o mare agitaţiune. Şi cum nu! Numai peste câteva secunde aveam să văd cu ochii mei în realitate pe Domnitorul Carol, aveam să mă bucur de fericirea de a fi unul dintre acei puţini Ardeleni cari au salutat în persoană pe marele erou de la Plevna”, precizează Artemiu Publiu Alexi în notiţele sale, publicate ulterior în Arhiva Someşeană din 1928.
Odată ajuns în încăperea unde Carol I îşi primea oaspeţii, profesorul din Sângeorz-Băi s-a arătat impresionat de simplitatea cu care era decorată camera şi de lipsa obiectelor luxoase, pe care se aştepta să le vadă acolo.
Modestia şi cordialitatea lui Carol I l-au cucerit pe profesor
Cum era încăperea în care a fost primit, aşa a fost şi Carol I, care i-a dedicat profesorului 20 de minute.
„M-a întreba de nume, despre excursiunea mea botanică, la ce i-am dat unele informaţiuni despre recoltele mele făcute. Prezenţa Alteţii Sale m-a adus în oarecare neregulă cu simţemintele mele. Văzându-l în persoană, începură a-mi furnica prin memorie toate scenele de la Plevna, toate faptele măreţe executate de armata română. Mă aflam în o ciudată încurcătură precum nu-mi aduc aminte să fi fost vreodată. Eram cuprins de impresiunile unei bucurii şi a unei fericiri ce rar se dau în viaţă”, mărturisea Artemiu Publiu Alexi.
Acesta i-a oferit un exemplar din cartea sa istorică „Resbelul oriental ilustrat”, iar un an mai târziu a primit un mic suvenir de la Carol I, medalia Bene-Merenti.
„Am fost surprins şi am admirat afabilitatea şi tratarea atât de simpatică, amicală şi cuceritoare. Nu este nimic de mirat dacă aceia cu cari Alteţa Sa a povestit odată, au fost câştigaţi şi cuceriţi. Nu este de mirare dacă Carol a fost în stare să cucerească, să farmece şi să entuziasmeze armata încât aceasta a făcut minuni. Daşi numai după venirea lui în România a învăţat limba românească, dar aşa de bine şi-a însuşit-o, încât anevoie poţi recunoaşte a nu fi român de origine”, mai spune dascălul.
Vă mai recomandăm:
Aventurile de roman ale maiorului care şi-a recreat satul natal pe frontul Marelui Războia