10 curiozităţi despre grănicerii năsăudeni care au fost la un pas să-l omoare pe Napoleon Bonaparte şi să schimbe istoria mondială
0Deşi pare greu de crezut, românii au fost la un pas să schimbe istoria mondială. Între 15 şi 17 noiembrie 1796, grănicerii năsăudeni l-au oprit pe Napoleon, în timpul bătăliei de la Arcole. Soldaţii din inima Ardealului au fost la un pas să-l captureze şi să-l omoare pe Napoleon, pe atunci doar comandant.
Unul dintre regimentele pe care contau austriecii în bătălii a fost cel de la Năsăud. Acesta a intrat în istorie, după ce, în 1796, a reuşit să-l oprească pe Napoleon Bonaparte, pe atunci doar comandant. Românii au fost la un pas să-l captureze şi să-l omoare pe Napoleon, înainte ca acesta să împlinească 30 de ani.
Folosind materialele apărute de-a lungul timpului în Arhiva Someşană şi Revista Bistriţei, publicaţii dedicate istoriei locale, am adunat 10 curiozităţi despre grănicerii năsăudeni.
- Grănicerii năsăudeni au acoperit podul de la Arcole cu trupurile inamicilor francezi. Un rol important în aceste lupte l-au avut trăgătorii de elită din cadrul batalionului grăniceresc, potrivit istoricului Ioan Pop.
- Napoleon Bonaparte a fost „salvat” de gloanţele trăgătorilor de elită, doar de norul gros de fum al armelor de foc, dar şi de o căzătură în mlaştina de lângă pod – dezvăluie istoricul Gustav Amon Treuenfest. Un ostaş francez l-a luat în spate pe Napoleon şi l-a scos din mlaştină.
- J. H. Benigni, unul dintre cei mai buni cunoscători ai graniţei militare austriece, spune despre grăniceri că au corpul călit şi cerinţe reduse, care îi ajută să suporte cu uşurinţă privaţiunile războiului. Deşi pare greu de crezut, soldaţii erau aleşi din rândul ţăranilor de pe Valea Someşului, care şi-au călit corpul tocmai prin munca în agricultură.
- Grănicerii erau nevoiţi să îşi lase armele „la răcit” după un anumit număr de trageri. Muzeograful Dan Prahase spune că cu multe dintre armele din dotarea armatei austriece, din care făceau parte şi grănicerii năsăudeni, nu se putea trage de multe ori pentru că se încălzeau şi riscau să puşte în mâinile soldaţilor.
- Subofiţerii regimentului grăniceresc aveau în dotare inclusiv suliţe, care erau folosite şi penru autoapărare, dar şi pentru alinierea soldaţilor, oricât de ciudat ar părea. Suliţa era ţinută pe orizontală, iar bărbaţii trebuiau să vină cu pieptul până în dreptul său.
- Cavaleriştii aveau şi ei săbii speciale, adaptate pentru nevoilor lor. Pentru a putea tăia gâtul inamicilor de pe cal, săbiile cavaleriştilor erau uşor curbate, pentru a nu rămâne înţelenite între vertebre. Acestea proveneau din Rusia.
- Regimentul purta obiectele de valoare într-un cufăr, despre care se spune că fără deţinerea cifrului, era imposibil de deschis. Acesta avea un mecanism complicat, care nu permitea nici deschiderea sa şi nici distrugerea sa. Se spune că doar doi oameni din întreg regimentul ştiau cifrul cufărului, care îi însoţea pe soldaţi în toate operaţiunile.
- Grănicerii năsăudeni, responsabili de ţinerea sub control a epidemiilor. În 1752, Imperiul Austriac impune o serie de măsuri de poliţie sanitară, printre care şi carantinele de graniţă. Soldaţii trebuiau să îi „dezinfecteze” pe toţi cei care treceau graniţa. Toate operaţiunile erau supravegheate de medici şcoliţi la Viena.
- Soldaţii erau înrolaţi încă de când aveau 16 ani. Vârsta până la care luau parte la operaţiuni era şi ea destul de înaintată, asta datorită condiţiei fizice de invidiat a grănicerilor.
- Din fondurile grănicereşti au ajuns să se susţină financiar şcoli şi chiar să se ofere burse de studiu celor mai merituoşi elevi în marile capitale europene. Grănicerii au înfiinţat una dintre primele şcoli româneşti din Transilvania.