Strânsul nepoatelor, obiceiul vechi din Maramureş pe cale de dispariţie. Cum răscumpărau mamele copilul de la moaşă
0Strânsul nepoatelor este unul din cele mai vechi obiceiuri din Maramrueş şi are loc o dată pe an. În această zi, tinerele mame - nepoatele - o sărbătoresc pe moaşa care le-a ajutat să-şi aducă pe lume copiii. Moaşa este cinstită şi onorată cu daruri alese. Cu această ocazie, nepoatele îşi răscumpără copiii de la moaşă.
În vechiul sat din Maramureş, moaşa avea un loc foarte bine stabilit şi rolul ei era unul din cele mai importante în viaţa unei femei. Astfel, se stabilea o relaţie aparte între moaşă şi nepoate - cum sunt numite femeile pe care le moşea în Maramureş - precum şi copiii moşiţi de ea. Dar această relaţie aducea unele obligaţii.
De altfel, moaşa era una dintre persoanele repectate de comunitate, datorită rolului ei important. „Moaşa, nu numai că avea rolul esenţial de a contribui efectiv la aducerea pe lume a copiilor, dar ea trebuia să fie capabilă, încă din momentul naşterii, să îndeplinească rosturile a ceea ce am putea denumi un veritabil maestru de ceremonii, având un rol de bază în fiecare act ceremonial. În altă ordine de idei, în alte accepţiuni, moaşa trebuia să fie <<femeie bună>>, <<veseloasă>>pentru a se putea statornici acele strânse relaţii spirituale dintre ea şi nepoate, <<să-i placă nepoatele şi la ele de ea>>”, explică etnograful Pamfil Bilţiu.
O veche credinţă spunea că după ce se năştea, copilul „era la moaşei, până când mama îl răscumpăra”. O dată pe an era o zi în care moaşa era sărbătorită, ocazie cu care copilul era răscumpărat de la moaşă. Potrivit etnografului, copilul era răscumpărat în cadrul unei ceremonii ce avea loc o dată pe an şi se numea „Strânsul nepoatelor”. Aceasta putea fi stablită într-o zi aleasă de moaşă, iar pentru asta, nepoatele erau invitate printr-o „chemătoare”. Adică o persoană desemnată să lanseze invitaţiile. De asemenea, putea avea loc în a doua zi de Rusalii, Bobotează, Sântion, a treia zi de Paşti sau când fixează moaşa o dată.
Strânsul nepoatelor, ritual al tinerelor mame
Întâlnirea moaşei cu nepoatele începe cu un ritual. „Sărbătoarea începe de obicei la amiază când, rând pe rând, nepoatele vin la casa moaşei care este pregătită de sărbătoare. Nepoatele sunt primite într-o încăpere alăturată unde este pregătit un blid cu agheasmă în care este pus şi un bănuţ de argint.
Nepoata care este primită îşi înmoaie mâinile în apâ sfinţită şi o spală pe moaşă pe faţă şi pe corp simbolic de trei ori zicând: <<Iartă-mă moşică>>, o şterge cu ştergar, năframă, pânză, sau ce a adus ca dar pentru moaşă. Moaşa răspunde: <<Dumnezeu să te ierte şi pă dumăta, să-ţi ierte păcatele dumitale şi a cui te-o făcut!>>, scrie Ioana Dăncuş în „Obiceiuri la naştere – Cuhea – Maramureş”. Nepoatele aduc daruri: bucate, fuior, lână, pânză, năframă, ştergători, sau chiar o cămaşă, dacă există o relaţie aparte între nepoată şi moaşă, mai arată autoarea. Ţuica este nelipsită, de asemenea.
Jucatul moaşei, pentru răscumpărarea copilului
La Botiza, „strânsul nepoatelor” se lasă cu joc, nepoatele jucând-o pe moaşă, după ce îi plătesc jocul. De fapt, cu acea sumă îşi răscumpără copilul. „ Masa şi petrecerea, pe care o implică ocazionează desfăşurarea unui alt act ceremonial, şi el cu substrat ritualico-magic: <<jucatul moaşei pe bani>>, care ne aminteşte de nuntă. Nepoatele o joacă, pe rând, pe moaşă şi îi pun bani pe talier, prin care copilul este răscumpărat. Turnura ritualică ne este evidenţiată în această secvenţă de jocul în trei oficiat de nepoată, nepot şi moasă, apoi de către <<roata babelor>>, dans închis în cerc”, mai explică Pamfil Bilţiu.
Astăzi, obiceiul este pe cale de dispariţie, localitatea leud fiind ultima în care se mai practică acest obicei.
Vă recomandăm să mai citiţi şi:
Pericolul de la Zaporojie. Avantajul de acum al României faţă de momentul Cernobîl 1986
Explozii puternice în zona unei baze militare ruseşti din Crimeea. Reacţia Moscovei