Povestea icoanei făcătoare de minuni de la Mănăstirea Dragomireşti

Puţini sunt poate credincioşii care ştiu că în localitatea Dragomireşti, la mănăstirea din zonă, există o icoană făcătoare de minuni. Icoana Maicii Domnului cu Pruncul din Mănăstirea Sf. Ilie din Dragomireşti (Maramureş) este opera unui maestru anonim clujean din secolul al XVIII-lea.

Icoana are o caracteristică cu totul specială: piciorul stâng al Pruncului Isus este reprezentat sub formă de palmă. 

Chiar zilele trecute creştinii din zona Clujului şi nu numai au fost aşteptaţi să vadă icoana făcătoare de minuni adusă de la Mănăstirea Dragomireşti. Icoana Sf. Maria cu Pruncul de la Mănăstirea Sf. Ilie din Dragomireşti, preţuită de credincioşi ca fiind o icoană făcătoare de minuni, a putut fi admirată în zilele de vineri, 8 august, şi sâmbătă, 9 august, la sediul central al Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj. 

La fel şi duminică, 10 august, când icoana a putut fi admirată la Biserica lui Horea din Parcul Etnografic ”Romulus Vuia” (Biserica din Deal), în timpul liturghiei oficiate de părintele Dinu Criste. La manifestare au luat parte preacuviosul părinte Sofronie, stareţul Mănăstirii Sf. Ilie din Dragomireşti şi locuitori din Dragomireşti, îmbrăcaţi în costume tradiţionale, care au interpretat pricesne.

Potrivit informaţiilor furnizate de către cei de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, pictată în jurul anului 1750 pentru o biserică din apropierea Dejului, icoana a fost dusă la Dragomireşti de monahul Pimen Moldovan, reîntemeietorul mănăstirii maramureşene, în anii 1925-1927. 

În 1949 noul lăcaş de rugăciune a fost incendiat, singura supravieţuitoare fiind această icoană a Maicii Domnului, care de atunci este înconjurată cu o veneraţie specială. Prin acest miracol al incombustibilităţii, icoana s-a alăturat celorlalte Fecioare transilvănene care au devenit obiectul pelerinajelor, cele mai cunoscute astăzi fiind icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Nicula, pentru credincioşii români, şi statuia Fecioarei cu Pruncul de la Mănăstirea franciscană din Şumuleu-Ciuc, pentru credincioşii maghiari.

”Icoana miraculoasă de la Dragomireşti îmbogăţeşte expoziţia nu numai din dorinţa de a-l cunoaşte mai bine pe pictor, dar este importantă mai ales ca experienţă a trăirii personale a credinţei şi evlaviei, una din componentele esenţiale de a fi a icoanei bizantine, pe parcursul istoriei sale, fiind calitatea sa de a mijloci prezenţa reală a divinităţii”, a declarat Ana Dumitran, coordonatoarea expoziţiei de la Cluj.