Pastorala de Crăciun a IPJ Justinian Chira

Din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Maramureşului şi Sătmarului Iubitului cler, cinului monahal, dreptcredinciosului nostru popor din Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului: Har, binecuvântare şi pace de la Dumnezeu iar de la noi, calde urări de linişte şi fericire pentru Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului

”Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn:

Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu

şi vor chema numele lui Emanuel.[...]

El va paşte turma Sa ca un Păstor

şi cu braţul Său o va aduna.

Pe miei îi va purta la sânul Său

şi de cele ce alăptează va avea grijă”.

                                             (Isaia 7, 14; 40, 11)

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Într-o zi, din anii trecuţi, când atmosfera din ţara noastră şi din alte părţi ale Europei era foarte întunecată, iar cuvântul lui Dumnezeu era oprit pentru a fi vestit liber, în miercurea din Săptămâna Patimilor am auzit o voce a unui frate de a lui Iuda, care a vândut pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cu 30 de arginţi, după cum ne spune Sfânta Scriptură.

Am auzit o voce care-L batjocorea şi-L umilea pe Iisus Hristos. Inima şi sufletul mi s-au rănit adânc, dar, inspirat de Dumnezeu, am scris cuvintele acestea, prin care am arătat că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Cel aşteptat de tot neamul lui Adam, de la facerea lumii, că Iisus este cel prevestit de toţi patriarhii şi proorocii din Vechiul Testament.

Că Hristos este Cel pe care ni-L prezintă Noul Testament, ca Om desăvârşit, Care prin zămislirea Sa, prin minunile Sale, prin moartea şi Învierea Sa, ne-a arătat tuturor că El, Iisus Hristos, este Dumnezeu adevărat prin care toate s-au făcut din câte s-au făcut, după cum ne spune Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan (Ioan I, 1-3).

Toţi câţi cred în El îl ascultă, toţi câţi îl iubesc pe El devin fii ai lui Dumnezeu, moştenitorii Împărăţiei cerurilor, a nemuririi şi fericirii veşnice.

Aceasta este credinţa noastră, aceasta este nădejdea noastră, aceasta este dragostea noastră care a luminat şi ne luminează viaţa dintotdeauna.

Mesajul pe care îl ascultaţi nu este numai un cuvânt pastoral, pe care slujitorii altarelor îl citesc la marile praznice fiilor noştri duhovniceşti, ci aceasta este un mesaj, un cuvânt, care se adresează la toţi cei ce doresc să găsească un moment de linişte şi bucurie în viaţă.

Pacea, liniştea, bucuria şi fericirea în viaţă o aflăm numai dacă găsim pe cineva care ni le poate asigura, care ne poate da un cuvânt, care să ne asigure toate acestea în sufletul nostru. Acest lucru ni-l poate oferi numai Iisus Hristos, pe

Care îl ştie toată lumea de pe pământ, dar pe Care îl cunosc foarte puţini, pentru că nu este suficient să ştii pe cineva pentru a dobândi linişte, bucurie, pace şi fericire. Este cu totul altceva să cunoşti pe cineva, să-l asculţi, să-l urmezi, să-i dăruieşti lui gândurile tale, dorinţele tale, viaţa ta, ca apoi viaţa ta să se umple de lumină, de dor, de dragoste faţă de acel Cineva.

Acum, cu ocazia sfântului şi marelui praznic al Naşterii Domnului, în care creştinii trăiesc din nou zile de bucurie, zile frumoase şi sfinte, am hotărât să vă adresez acest cuvânt ca pe un sfânt dar, în speranţa că îl veţi primi, că îl veţi citi, căutând să-L cunoaşteţi pe Iisus Hristos.

Doresc ca bucuria voastră să rămână, credinţa voastră să se înmulţească şi să crească, ca în lumea de azi atât de neliniştită şi bolnavă cu sufletul, iar cuvintele mele să vă aducă un moment de tărie, pace şi linişte sufletească.

Fraţilor mei, binecuvântaţilor slujitori ai lui Dumnezeu, care se jertfesc la sfintele altare, le adresez un cuvânt, pentru a alege cuvintele care vor crede ei a fi de folos pentru sufletele credincioşilor, la acest măreţ Praznic al Naşterii Mântuitorului Hristos.

Această scrisoare pastorală am intitulat-o simplu: HRISTOS, pentru că acest nume este mai presus de orice nume, atât din cer cât şi de pe pământ sau din cele dedesubt ale pământului (Filipeni 2, 9-11). 

Îndemn pe toţi binecredincioşii care cred şi îl iubesc pe Iisus Hristos să se închine, în anul care urmează 2013, în faţa sfintei icoane a Fiului lui Dumnezeu şi să zică: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Aceasta este rugăciunea lui Iisus pe care o rostesc mereu sfinţii şi monahii în chiliile lor, dimineaţa în zori, seara în amurg şi la miezul nopţii.

Această rugăciune: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul(a)”, întăreşte în sufletul nostru credinţa şi dragostea în Iisus, care este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. După cum Soborul celor Doisprezece Apostoli au mărturisit în faţa Domnului Hristos, când El i-a întrebat: „cine zice lumea că sunt Eu, Fiul Omului?”. „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu”, au răspuns într-un glas Cei Doisprezece Apostoli (Mt. 16, 16).

La această întrebare: „Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?”, împreună cu Apostolii, toţi martirii, sfinţii, cuvioşii şi toţi creştinii, de două mii de ani, strigă într-un glas: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu”.

Aceeaşi întrebare dacă s-ar pune vouă astăzi, ce aţi răspunde în faţa lui Dumnezeu? Cine aţi zice că este Iisus Hristos? Trebuie să răspundeţi cu vorba, dar şi cu fapta voastră, pentru că de acest răspuns depinde mântuirea şi fericirea voastră, mântuirea şi fericirea lumii. Amin.

      +JUSTINIAN

                         ARHIEPISCOP AL MARAMUREŞULUI ŞI SĂTMARULUI