Mocira, secretele unui sat pierdut în legendă. Datele istorice confirmă existenţa lui, nu şi motivele dispariţiei
0O legendă despre un sat dispărut din Maramureş s-a dovedit a fi mai mult decât atât. Există dovezi care arată că satul Mocira a existat, într-adevăr, în secolul al XIV-lea, la limita dintre satele Văleni, Glod şi Slătioara. Despre cauzele dispariţiei lui se pot face, însă, doar speculaţii.
În satul Glod din Maramureş şi prin satele învecinate existau poveşti spuse la gura sobei, legende despre un sat dispărut cu mult timp în urmă. Nimeni nu ştie de ce a dispărut, iar cu trecerea timpului, informaţiile despre existenţa lui s-au estompat. Astăzi, însă, Ioan Godja din Văleni, un ţăran ambiţios care la 97 de ani spune că vrea să lase în urma lui ceva, a scris mai multe cărţi despre locul său natal, Văleni. Vrând, nevrând, în cercetările despre satul său a ajuns şi la satul dispărut, Mocira.
„Despre satul acela am găsit câteva informaţii în cartea scrisă de Radu Popa. Şi atunci am zis că merită să caut mai mult, să văd ce-o să pot afla”, povesteşte bătrânul. Aşa că, în urmă cu doar câţiva ani, când încă îl mai ţineau puterile, s-a dus acolo unde se credea că ar fi existat satul. Ce a aflat acolo l-a impresionat. El spune că sunt încă vizibile delimitările hotarului, dar şi unele urme care arată că acolo a fost, cândva, locuit.
”Am fost acolo şi am văzut răzoarele şi haturile (fâşie de pământ care desparte două ogoare, n.r.), care încă există. Iar în vârful Mocirii, deasura locului numit <Râpa lui Faor>, am găsit o pietrărie cam la o lungime de vreo 10-15 metri, pe vreo patru metri lăţime, o grămadă de pietre de râpă”, spune el. Despre aceste vestigii există date, în vârful dealului pe care se presupune că exista satul se află aceste pietre despre care sunt păreri care spun că ar fi fost o biserică, în timp ce alte păreri susţin că ar fi fost un observator militar din perioada în care au năvălit tătarii.
”Am găsit o piatră deasupra unei gropiţe mai mare decât o masă, toată plină de muşchi. Cu o altă piatră am curăţat muşchiul şi am descoperit o cruce pe mijlocul pietrei, nişte frunze pe marginile ei şi nişte cruci mai mici, cam două, trei”, mai povesteşte el. Astfel, Ioan Godja susţine teoria că acolo ar fi fost biserica satului Mocira. Vorbind cu localnicii din Slătioara, poveştile transmise din generaţie în generaţie spuneau acelaşi lucru. ”M-am informat de la slătineni, pentru că ei au fost mai aproape de zona respectivă şi mi-au povestit că, într-adevăr, din Râpa lui Faor s-au scos pietrele şi s-a făcut biseică. A fost biserica satului Mocira”, susţine el.
Conform aceloraşi teorii, satul ar fi dispărut din cauza lipsei de apă. Documentele publicate în cartea lui Radu Popa, ”Ţara Maramureşulu în veacul XIV”, arată că în hărţile de la 1405, satul Mocira nu mai apare. ”Acest sat, după toate probabilităţile, ar fi dispărut din cauza lipsei de apă, pentru că locuitorii aveau foarte puţine izvoare”, mai spune bătrânul. Cel mai probabil, după informaţiile existente, satul Mocira s-a unit cu Glod, sat care se află în apropiere.
Ioan Godja are 97 de ani, iar după ce s-a pensionat, a început să se documentez despre satul în care s-a născut şi a trăit. Asfel, până la 97 de ani a scris deja patru cărţi pe această temă, iar a cincea este în lucru. Într-una dintre ele vorbeşte pe larg despre satul dispărut, Mocira.
Mai puteţi citi: