„Maramureş“. Ungurii, evreii şi românii se luptă pentru adjudecarea formulei corecte

Maramureşul este una din regiunile României cu o etimologie vastă. Nici până astăzi istoricii nu pot să spună cu exactitate care a fost punctul de plecare ce a dus la alegerea termenului de „Maramureş“. Chiar dacă „Tara Maramureşului“este un termen întâlnit prima dată în 1299, există variante etimologice care duc cu mult înaintea secolului XIII.

Una din teoriile plauzibile, şi cea mai plauzibilă după spusele istoricilor, este că denumirea judeţului nostru se trage de la numele a două râuri importante: Mara şi Mureş. Cu toate acestea, această variantă a fost combătută de-a lungul anilor de diferite persoane care au arătat că distanţa dintre cele două râuri este mult prea mare pentru ca această teorie să fie luată în calcul. 

O altă teorie vizată de istorici cu privire la numele de Maramureş se leagă de: Mara + murus (zid de piatră). Potrivit acestei variante, numele ţinutului ar fi fost dat de cei care veneau dinspre sud, ca fiind “ţara străbătută de râul Mara şi înconjurată, ca o cetate, de pereţi (murus) de piatră (munti)”, adică Maramurus. “Mur” (“mururi”), cu sensul de “temelia casei” sau “zidul de sub casă”, a fost atestat în Berbeşti şi Săpânţa în a doua jumătate a secolului al XX-lea.

O teorie propusă de Mihaly de Apşa este cea pornită de la cuvântul: Marmură, Marmure > mar(a)mure. Această variantă provine de la derivarea din cuvântul “marmure”, cu un “a” intercalat, precum în cazul “arma” > “aramă”. Argumentul constă în existenta unor cariere de marmură la Borsa, Săcel, Repedea etc. 

O altă interpretare interesantă este dată de unguri, care încearcă să derive numele din cuvântul unguresc: „mar ma rossz“(azi e rău), iar evreii din cuvântul ebraic: „marmaraiş“, forma superlativă a adjectivului mar-amar.