FOTO Dăscăliţa lui Octavian Goga. Dragoste interzisă pe meleagurile maramureşene
0Una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste, cu un final nefericit însă, s-a petrecut pe meleagurile maramureşene. Protagoniştii idilei au fost o dăscăliţă, de o frumuseţe rară, şi unul din poeţi de frunte a României Octavian Goga.
Prea puţină lume cunoaşte povestea celor doi, însă localnici din satul Bontăieni îşi aduc aminte şi acum cu plăcere de dăscăliţa care i-a furat inima poetului. Originară din zona Braşovului, Aurelia Russu s-a mutat în Maramureş la o vârstă fragedă. La 18 ani, dăscăliţa participă la o nuntă unde urma să-şi întâlnească dragostea vieţii.
Prima întâlnire dintre Goga şi Aurelia a avut loc, în februarie 1900, moment în care poetul avea doar 19 ani, iar frumoasa dăscăliţă 18. Potrivit bontăienilor, cei doi s-au îndrăgostit la prima vedere, iar timp de trei ani au ţinut strâns legătura. Poetul de căpătâi al Unirii, se îndrăgosteşte orbeşte de maramureşeancă, iar în perioada 1900-1903 îi trimite nu mai puţin de 51 de scrisori.
Final nefericit
Deşi o poveste de dragoste merită tot timpul un sfârşit pe măsură, de această dată nu s-a întâmplat aşa. Idila celor doi avea să se încheie după trei ani de la întâlnire, din cauza apartenenţelor religioase. Răvăşită de durere, Aurelia Russu se retrage într-o mănăstire la Sibiu, unde profesează ca învăţătoare. Din 1914, predă la şcoala din Bontăieni, până în 1938 când se pensionează. Aceasta nu s-a căsătorit niciodată, iar dragostea ei pentru Goga a rămas la fel de puternică. Se spune că ultimele sale cuvinte au fost „Goga, ia-mă la tine“. Dăscăliţa a murit la 93 de ani fiind una dintre cele mai iubite figuri a satului. „Iar vântul spune crengilor plecate / Povestea ta, frumoasă domnişoară...“ sunt versurile ce stau gravate pe monumentul funerar al Aureliei Russu.
Bătrânii satului îşi aduc aminte şi astăzi cu plăcere, de cea care avea să-i fure inima poetului. Aceasta este descrisă ca o femeie frumoasă, talentată, harnică şi ordonată. Frumuseţea i-a fost egalată doar de verva cu care îşi gestiona resursele şi viaţa, în general. În anexele pe care le-a construit ţinea animale: vaci, oi şi cai. Mâna caleaşca exact ca un bărbat. Nici arta lucrului manual nu-i era străină domnişoarei. Tablourile care au mai rămas în vechea şcoală mărturisesc talentul ei în pictură.