El a pus Baia Mare pe harta culturală mondială. Oliver Thurman, un primar cu viziune

De-a lungul anilor, mai mulţi oameni au încercat să schimbe destinul municipiului Baia Mare, însă puţini sunt cei care au reuşit să facă ceva notabil. Printre primarii Băii Mari se numără şi Oliver Thurman, cel care după părerea multora reprezintă punctul de plecare a civilizaţiei în oraşul nostru.

Cunoscut drept un centru minier şi nimic mai mult, Baia Mare a fost lăsat de-a lungul timpului de izbelişte. Cultura şi arta reprezentau doar marile capitale ale lumii, iar când venea vorba de Baia Mare se vorbea doar de minerit. Cu toate acestea, un om de mare caracter, cu o vastă cunoştinţă asupra frumosului a reuşit să transforme ideologia asupra municipiului Baia Mare. 
 

Totul se întâmpla în secolul XIX, în 1896, când primarul municipiului Baia Mare, Oliver Thurman, îl invită pe Hollosy Simon, un armean născut în Sighet, absolvent al Academiei Regale de Arte Plastice din Munchen, să ţină cursurile de vară a şcolii sale de pictură la Baia Mare. „Colonia artistică de la Baia Mare s-a cristalizat pe parcursul iniţiatic al unor colonizări temporare de vară desfăşurate anual din 1896 până în 1901, între lunile aprilie/mai şi septembrie/octombrie. Din 1898 acestor colonizări temporare li s-au asociat colonizările permanente individuale a numeroşi creatori care au consumat apoi la Baia Mare perioade mai scurte ori mai îndelungate din biografia lor artistică, contribuind astfel decisiv la constituirea unei autentice structuri instituţionale permanente cunoscute sub numele de „Colonia pictorilor”, spune Tiberiu Alexa, directorul Muzeului de Artă din Baia Mare.

Datorită acestor ateliere de vară, Baia Mare urcă rapid în atenţia artiştilor, fiind recunoscut drept un centrul artistic de renume. Astfel, peste 300 de studenţi, au ajuns la Baia Mare pentru a participa la cursurile de artă. „Sub patronajul didactic şi mentoratul spiritual exercitate de Simon Hollósy – pictor interesant şi remarcabil pedagog de anvergură europeană, timp de şase ani la Baia Mare a activat o lume artistică profund cosmopolită, reunită aici din aproape toate zonele Europei Centrale şi de Răsărit, dar şi de prin spaţii occidentale (Belgia, Danemarca, Spania, S.U.A.), ori de prin locuri de-a dreptul exotice (India, Australia). S-a constituit un fel de falanster artistic sui generis, „refugiat” din teritoriul metro¬politan al Munchenului bavarez în „periferia” urban–rurală băimăreană, pentru a exersa deprinderea tainelor creaţiei de la cel mai desăvârşit maestru al artei – „natura” – conform credo-ului enunţat de Hollósy. O masă impresionantă de „artişti şi studenţi–artişti” (aproape 300 în 6 ani) care s-a mişcat cu o uimitoare mobilitate fizică şi intelectuală prin întreg arealul cultural european, iar vara şi-a dat întâlnire în oraşul de sub Dealul Florilor punând pietrele de temelie ale unei construcţii instituţional—artistice de esenţă transnaţională. Amestecul de vârste, identităţi etnice şi religioase, culturi naţionale şi modele artistice, valori şi destine umane a făcut posibil aici un fertil dialog multicultural întemeiat pe ecumenismul limbajului artistic. Aici şi-au modelat personalitatea şi capacităţile creatoare artişti care au ajuns la notorietate internaţională în secolul al XX-lea: polonezii Edmund Okun, Konrad Krzyzanovski şi Leo Kamir–Kaufmann, rusul Mstislav Dobujinski, germanii Emil Pottner şi Jakob Nussbaum, elveţienii Max Buri şi Hans Emmenegger, austriecii Ada Löwith, Richard Gerst, Leo Kober şi Josef Engelhart, ungurii Károly Ferenczy, Béla I. Grünwald, Dezsõ Wimmer – Czigány şi Sádor Kubiny, românul Arthur G. Verona“ adaugă Tibi Alexa.

A restaurat „Turnul lui Ştefan“

O altă importantă realizare din perioada primarului Oliver Thurman este restaurarea unuia dintre cele mai importante simboluri a Băii Mari. Cu ajutorul tânărului inginer Otto Stehl, „Turnul lui Ştefan“ a fost restaurat. Chiar dacă ulterior au apărut mai multe disuţii legate de originalitatea lucrărilor, Oliver Thurman este cel care a reuşit să facă ceea ce mulţi nu au putut. Lăsat în paragină, după un incendiu mistuitor, Turnul lui Ştefan a prins din nou viaţă, la sfârşitul secolului XIX. Important ar fi de remarcat că în aceeaşi perioadă, Baia Mare a fost conectată pentru prima dată şi la reţeau ferovială.