Ce spun urechile despre inteligenţa ta şi despre abilităţile pe care le ai

Poziţia urechilor oferă indicaţii despre inteligenţă, cel puţin asta arată fiziognomonia, o pseudo-ştiinţă populară în secolul XIX. Chiar dacă nu există dovezi ştiinţifice în acest sens, adepţii ei spun că urechile pot vorbi despre inteligenţa, dar şi despre abilităţile unei persoane.

Potrivit autorului Rodney Davies, urechea stângă simbolizează relaţia cu tatăl, iar cea dreaptă, cu mama. Astfel, potrivit acestei teorii pe care o susţine în cartea sa ”Ce ne dezvăluie faţa”, dacă urechea stângă, spre exemplu, are  o conformaţie vicioasă, prezintă anomalii ori este clăpăugă, în timp ce cealaltă este lipită de cap, denotă faptul că relaţia cu tatăl are de suferit.

De asemenea, un element foarte important despre urechi pe care autorul îl tratează în cartea sa este legătura dintre poziţia urechilor pe laturile capului şi inteligenţa posesorului lor. ”Privite din faţă, urechile sunt situate în limitele zonei mijlocii ale feţei, marginea lor superioară aflându-se la acelaşi nivel cu ochii sau ceva mai sus. Urechile cu o asemenea localizare denotă o persoană cu o inteligenţă medie”, spune autorul în cartea sa. Cu cât sunt mai sus situate, mai arată el, cu atât inteligenţa posesorului este mai vie, mai cuprinzătoare. ”De fapt, urechile ideale sunt mari, se întind între nivelul sprâncenelor şi baza nasului, sunt lipite de cap, au o formă frumoasă şi o culoare mai dechisă decât faţa”, descrie autorul.

Urechile situate mai sus denotă o persoană inteligentă, dar dificilă

Dacă marginea de sus a urechii este situată mai sus decât nivelul sprâncenelor, acest lucru indică o inteligenţă peste medie şi că persoana respectivă are toate şansele să ocupe o funcţie înaltă. În acelaşi timp, acest lucru denotă şi o persoană dificilă şi pretenţioasă, care se ocupă de propriul său drum, fără a ţine prea mult cont de sentimentele celor din jur. Pe de altă parte, dacă nivelul de sus al urechii nu ajunge la nivelul ochilor, acest lucru denotă o persoană cu o inteligenţă inferioară. Nu este de bun augur dacă urechile sunt asimetrice, asta poate indica faptul că părinţii au avut o căsătorie nereuşită, care au determinat o copilărie nefericită.

Urechile mari, dar lipite de cap, palide şi bine formate, sunt trăsături pozitive, dar ele trebuie analizate concomitent cu restul feţei.

Tipul de urechi care sunt vizibile din faţă, dar nu sunt clăpăuge, indică o copilărie şi o vârstă medie cu succese şi satisfacţii. ”Totuşi, dacă sunt atât de lipite de cap încât nu sunt vizibile din faţă, ele indică o persoană care a fost cocoloşită în copilărie şi care a devenit, în consecinţă, un adult leneş şi iresponsabil. Va fi un slujbaş sau un soţ (soţie) indiferent, ceea ce va constitui un dezavantaj în viaţă. Desigur, dacă trăsăturile feţei sunt armonioase şi reciproc echilibrate, este semn că, odată cu avansarea în vârstă, posesorul va deveni mai energic şi mai hotărât, fără, însă, a ajunge vreodată la o deplină maturizare”.

Urechile depărtate, mai spune Rodney Davies în cartea sa, indică o copilărie nefericită şi prevetesc neplăceri la perioada de mijoc a vieţii. ”Elevii cu urechile depărtate, în formă de <cană>, au adeseori un comportament destructiv, purtarea lor fiind, însă, determinată de o atmosferă domestică perturbată, nicidecum de poziţia urechilor depărtată de cap.”

Autorul oferă şi un studiu de caz, şi nu e analizată o persoană oarecare, ci un actor celebru, a cărui viaţă a fost cunoscută marelui public. Clark Gable este cel analizat, iar după cum se vede în imagini, urechile lui sunt mari şi depărtate de cap, iar viaţa lui a corespuns, în mare parte, indiciilor pe care le dă autorul. Născut în 1901, el a fost singur la părinţi, iar mama lui a murit pe când avea doar nouă luni, fiind crescut de tatăl său, care avea o fire aspră şi detesta actorii.

Când tatăl s-a recăsătorit, tânărul actor a găsit un sprijin în mama sa vitregă, care l-a încurajat. El şi-a depăşit cu greu copilăria zbuciumată, devenind apoi la maturitate celebru şi bogat. Însă despre Clark Gable se spune că suferea de complexul matern, judecând după faptul că prima lui soţie, Josephine Dillon, profesor de teatru, era cu 17 ani mai în vârstă ca el, iar cea de-a doua, Rita Langham, cu 14. Abia cea de-a treia soţie a avut o vârstă mai apropiată de a lui, fiind născută în 1908. După decesul ei tragic într-un accident aviatic, el şi-a revenit cu greu, a mai fost căsătorit pentru o scurtă peioadă cu o altă femeie, tot mai în vârstă, iar în cele din urmă a rămas lângă o tânără.

Fiziognomonia, ştiinţa de a putea descoperi caracterul unui om în funcţie de trăsăturile feţei, a fost foarte populară în secolul XIX, fiind discreditată ulterior şi trecută la categoria pseudoştiinţelor. Nu există nicio dovadă ştiinţifică ce ar putea susţine tot ceea ce cred fanii fiziognomoniei.

Mai puteţi citi:

 

Cum să faci spectacol din prepararea unei îngheţate VIDEO