„Brondoşii“, obiceiul cu nuanţe barbare din Maramureş care-i sperie pe străini, dar atrage paradoxal sute de turişti

Obiceiul străvechi se crede că avea rolul de a îndepărta spiritele rele, dar are şi o legătură cu un eveniment istoric al localităţii maramureşene Cavnic. În preajma Crăciunului, bărbaţii tineri se îmbracă în straie specifice, „împodobiţi” cu clopote şi purtând măşti înspăimântătoare pe faţă. Ei colindă, astfel, pe străzile oraşului, speriind trecătorii.

Se crede că în vechime, rolul brondoşilor era acela de a îndepărta spiritele rele, prin zgomotul asurzitor pe care îl făceau clopotele la fiecare mişcare, ori pocnind din bicele pe care le aveau întotdeauna. Însă se mai crede că, purtând acele măşti înspămânătoare şi făcând acele zgomote infernale, au reuşit să-i alunge pe tătari în 1717.

De secole, în preajam Crăciunului, bărbaţii tineri din Cavnic se îmbracă în costume albe şi se “împodobesc” cu măşti facute din piele de oaie, ornate cu ciucuri roşii, panglici şi “dinţi” din boabe de fasole. Deşi mai degrabă amuză, pentru a părea cât mai înspăimântătoare, o limbă roşie din lână atârnă pe mască. Peste haine poartă un set de copote, cu cât mai mari, cu atît mai bine, care fac zgomote la fiecare micare a lor, lucr care le fac cunsocută prezenţa încă de la disanţe considerabile. De obicei au un bici din care pocnesc din când în când. 

Legenda spune că, astfel mascaţi, căvnicarii au reuşit să-i alunge pe tătari, care au invadat oraşul în 1717. Drept mărturie, există o piatră pe care este inscripţionată prezenţa, iar piatra a fost zidită într-un obelisc numit chiar “Stâlpul tatarilor” „Până aici au juns tătarii în 1717”, scrie pe piatra-mărturie.

Conform legendei, bărbaţii tineri s-au mascat, şi-au legat cloptele pe ei, ş-au luat biciurile şi, astfel, au reuşit să-i pună pe fugă pe tătari.

Alte legende arată că rolul brondoşilor era acela de a îndepărta spiritele rele, existând din vechime credinţa conform căreia zgomotele puternice aveau acest rol. Astfel, mascându-e pentru a nu le fi cunoscută identitatea, ei scuturau clopotele şi poceau din bice cu putere, pentru a obţine sunete cât mai puternice. De altfel, etnologiispun că în credinţele precreştine existau diferite ritualuri ce aveau loc în cea mai lungă noapte din an, pentru ca zeii să fie îmbunaţi şi să lungească zilele la loc. 

Credinţe mai noi, însă, spun că brondoşii, de fapt, erau un fel de paznici ai cetelor de copii care colindau. Aceştia se mascau pentru a-i speria pe eventualii tâlhari şi a-i ţine la distanţă.

Costumarea în brondoşi era rezervată, dintotdeauna, bărbaţilor, cei tineri având, astfel, ocazia de a-şi manifesta bărbăţia. Niciodată nu au fost acceptate fetele în acest obicei, iar bătrânii spun că fetele erau aspru pedepsite dacă erau prinse că se costumează în straiele brondoşilor. Acestea erau dezbrăcate de costum şi primeau o “spălătură” zdravană cu zapada pe faţă, drept pedeapsă.

Acest obicei începe să dea o notă aparte oraşulu Cavnic, cunoscut deja ca atracţie pentru iubitorii sporturilor de iarnă, datorită domeniului schiabil care s-a dezvoltat tot mai mult, după dipariţia industriei miniere din zonă.

În ultimii ani, obiceiul a fost evidenţiat prin organizarea unor parade, special pentru ca acest obicei să fie pus în valoare. Astfel, şi în acest an, autorităile locale au organizat o paradă în cadrul căreia tinerii din localitate s-au prezentat în ţinuta specifică acestui obicei, dar şi în costume populare, care au poposit, apoi, la primărie, unde au colindat. „Au trecut 300 de ani de când aici, la Cavnic, tradiţia brondoşilor se păstrează vie. Anul acesta, trăim un moment extraordinar şi, în premieră, brondoşii cei mai mari au predat ştafeta celor mici. Copiii duc tradiţia mai departe. E unic în România să vedem că o tradiţie de 300 de ani este dusă mai departe de copii. De Crăciun, aici la Cavnic, trei zile şi trei nopţi pot fi văzuţi brondoşii pe străzile din oraş şi o să alunge toate spiritele rele”, a arătat primarul oraşului Cavnic, Vladimir Petruţ.