Cine au fost ctitorii Pavel și Ana Cristea, care au primit titlul de cetățeni de onoare ai Bacăului
0Spătarul Pavel Cristea era la origine albanez și a ajuns în Moldova, în Bacău, potrivit surselor istoriografice, în 1802, în timpul domniei lui Alexandru Moruzi.
S-a căsătorit cu Ana Candiano, proprietară de moșii la Tamași și Chetriș. De numele celor doi ctitori se leagă înființarea primului spital din Bacău dar și ctitorirea a două biserici, Chetrişul şi Izvoarele. Mai mult, Pavel Cristea, care s-a stins potrivit testamentului, în 1856, a făcut donații substanțiale și pentru prima catedrală din Bacău cu hramul Sf Ierarh Nicoale.
Costatche Radu, în cartea ”Bacăul, de la 1850-1900” nota, citând din testamentul lui Pavel Cristea: „nu mai puţin, am contribuit, ca epitrop ce mă aflu, de douzeci de ani mai bine şi la biserica cu hramul Sf. Ierarh Nicolae, de aice din Bacău a cărui zidire la ace întîi piatră de temelie au fost de mine şi soția mea şi sfinţindu-se biserica la anul 1848".
Situația financiară bună a lui Pavel Cristea este cu siguranță datorată slujbelor sale efectuate pe lângă domnitorii celei de-a doua jumătăți a secolului 19, dar și situației specifice târgului Bacăului, care profita din plin de poziționarea, aflată la intersecția unei axe comerciale viabile pe atunci, precum și din practicarea comerțului. Decizia de a dona casele și unele părți din moșie în folosul Spitalului reiese din ultimul său testament redactat în anul 1855, dispărut astăzi, dar care a putut fi reconstituit prin intermediul înscrisurilor legatarilor testamentari, epitropi cum se numeau pe atunci.
Astfel, „În scopul Întreținerii spitalului, Pavalache Cristea donează mosia Chetris, care se administrează astăzi de Primaria Bacău. Dorinta testatorilor a fost ca spitalul care va lua fiinta sa poarte numele lor, sa aiba 15 paturi si sa fie condus de o epitropie”, se arată în expunerea de motive la proiectul de hotărâre, prin care căminarul Pavel Cristea și soția sa, Ana, au devenit cetățeni de onoare ai Bacăului.
Georgeta Popovici, în revista Carpica din 1972 dedică mai multe pagini personalității lui spătarului Pavel Cristea, care a influențat la acea vreme viața Bacăului. În afară de bisericile construite, Pavel Cristea a fost unul dintre boierii care au sprijinit editarea și tipărirea unor cărți.
„Iubitor de cultură, Pavel Cristea își înscrie numele, alături de alți boieri băcăuani, ca hatmanul Alecu Aslan, spătaru Vasile Sturza, spătarul Grigore Morțun, pe listele de subscripții încheiate pentru editarea unor cărți prin colectă publică”, scrie Georgeta Popovici, cu trimitere la cartea „Aristomen și Gorgo”, o traducere din limba greacă făcută de sardariul Vasile Drăghici, în 1840.