Bacău: Își vinde torța care a dus flacăra la Olimpiada din Moscova

Remus Karpfen, fost ciclist de performanță, a luat această decizie deoarecenu are bani să-și ducă traiul. Omul are o pensie de 500 de lei, trăiește într-o garsonieră dezafectată și câteodată, mai face ciubucuri din repararea unor biciclete.

Remus Karpfen (61 de ani), unul dintre cei mai renumiți cicliști ai județului Bacău, vinde torța olimpică pe care a purtat-o la olimpiada din 1980 de la Moscova. Fostul sportiv trăiește acum la limita subzistenței, într-o garsonieră fără apă și curent electric, dintr-o pensie lunară de 500 de lei și din cei câțiva bani câștigați din repararea unor biciclete.

Karpfen a obținut în cariera sa de sportiv peste 20 de premii întâi și doi câștigate la mai multe competiții de ciclism din țară. Cea mai lungă cursă pe două roți a fost una de peste 2.000 de kilometri, între Bacău și localitatea Dresda, din fosta RDG. În schimb, vârful activității sale sportive l-a atins la 30 de ani, când a dus pe distanța de 1 km, între localitățile Nicolae Bălcescu și municipiul Bacău, o torță a cărei flacără provenea de pe Muntele Olimp.

Destinația acesteia era Moscova, capitala URSS-ului și unde delegația României a avut cei mai numeroși sportivi din istoria Jocurilor Olimpice. „Este un obiect de coleție și nu-mi dau seama ce valoare are. Poate vreun colecționar îmi va oferi o sumă care să mă ajute să trăiesc de azi pe mâine", a afirmat fostul ciclist.

Prima bicicletă, la 7 ani

Ca să ajungă să ducă flacăra olimpică spre Moscova, Karpfen a început ciclismul de la vârsta de șapte ani. Atunci sora tatălui său, stabilită încă din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial în fosta RDG, i-a dăruit prima bicicletă din viața lui. După aproape 20 de ani, s-a decis să-și viziteze pe două roți mătușa.

A parcurs cele peste 2.000 de kilometri în 18 zile. „Nu puteam pleca așa de ușor din țară. Aveam nevoie de multe acte și aprobări. Am avut noroc de un concurs de ciclism care se organiza în RDG. Numai că pașaportul mi-a fost dat după un an. Trecuse și mama concursului! Am profitat însă de pașaport și mi-am vizitat ruda", povestește râzând bărbatul.

Flacăra olimpică, grăbită de o fermă de porci

Despre drumul parcurs cu flacăra olimpică în mână își amintește și acum cu o precizie de metronom. Râde și explică cum, era să încurce planurile organizatorilor și să ajungă la destinație mai repede decât era prevăzut.

„Din momentul preluării flăcării olimpice și până în cel al predării trebuia să treacă fix două minute. Distanța era de un kilometru. În zonă era o fermă de porci și eu nu mai puteam suporta mirosul. Așa că am alergat cât am putut eu de repede ca să nu mi se strâmbe nasul", își amintește râzând fostul sportiv.