Bacău: Alpiniştii utilitari îşi riscă viaţa pentru 2.000 de lei
0Căţărătorii profesionişti câştigă lunar 2.000 de lei din izolarea termică a blocurilor. Mulţi spun însă că şi-ar schimba meseria.
Băcăuanii au ocazia să asiste tot mai des la „spectacolele“ oferite de alpiniştii utilitari. Căţărătorii profesionişti prind tot mai multe contracte, fie pentru anveloparea unor clădiri, fie pentru curăţarea faţadelor. Locuitorii oraşului îi privesc cu respect şi spun că au un curaj vecin cu nebunia. Cei care stau agăţaţi de clădiri vorbesc însă ca despre o slujbă ca oricare alta, care le aduce un venit frumuşel.
„Nu există legătură între alpiniştii utilitari şi cei sportivi. Ca să devii alpinist utilitar, trebuie să ai la bază nişte cursuri de pregătire teoretică şi practică. Specialiştii în acest domeniu pot fi număraţi pe degete“, spune Ovidiu Fecioru, administratorul unei firme de alpinism utilitar din Bacău.
„La înălţime eşti singur“
Ca să fie feriţi de incidente, muncitorii la înălţime trebuie să respecte un set de reguli de bază. „Întotdeauna trebuie să aibă coardă de siguranţă, care să fie legată de un alt punct decât cel al colegului. Mai trebuie să aibă cască, cotiere şi genunchiere“, declară Fecioru. Alpiniştii mai respectă şi o serie de reguli nescrise.
„Este adevărat că trebuie muncă în echipă, dar în acelaşi timp la înălţime eşti singur. Tu trebuie să te asiguri în coardă, să-ţi faci treaba pentru care eşti plătit, să te îmbărbătezi dacă îţi este frică sau să treci peste durere atunci când îţi amorţesc picioarele în ham“, detaliază alpinistul utilitar Lucian Afrenţoaie.
O slujbă ca oricare alta
Pentru mulţi alpinişti utilitari meseria nu înseamnă neapărat pasiune. Puţini sunt cei care simt atracţia pentru înălţime şi îşi permit luxul să meargă într-un weekend la munte, pentru căţărat. „E o slujbă ca oricare alta. Deocamdată e mai bine plătită decât altele. Dacă mâine aş găsi un serviciu mai bine plătit, aş renunţa fără nici cea mai mică strângere de inimă“, recunoaşte Ioan Ghelase, un alt alpinist utilitar. Oricât de multe măsuri de precauţie şi-ar lua, tot există momente în care alpiniştii constată că viaţa lor atârnă de un fir de aţă.
„Eu fac alpinism utilitar de trei ani. Am avut destule incidente care să mă facă să cred că nu voi mai apuca ziua următoare. Important este că până acum nu mi s-a întâmplat nimic“, mai spune Ghelase.