Tradiţie: pălăşcaşii, tinerii care îi anunţă pe săteni că urmează o nuntă. Caii călăriţi de vestitori au fost înlocuiţi de biciclete

În unele comune din judeţul Arad, tinerii care se căsătoresc încă mai păstrează un obicei din strămoşi. Obicei care însă a fost modernizat, adică de la car cu boi s-a trecut la trăsură cu cai şi apoi s-a ajuns la bicicletă.

Este vorba despre pălăşcaşii care merg să vestească că în sat urmează o nuntă mare.

De exemplu, în comunca arădeană Seleuş, chiar zilele trecute, pe străzi au putut fi văzuţi pălăşcaşii. Ei dădeau vestea că doi tineri îşi vor unii destinele la mijlocul lunii mai (Diana şi Aser).

 Mirii îşi pun câţi pălăscaşi vor. Este vorba despre rude, prieteni. Ei trebuie să fie feciori tineri necăsătoriţi.   

„Pălăscaşii (chemători la nuntă) noştrii sunt rude şi prieteni. Am împodobit bicicletele cu o seară înainte de plecare prin comună”, spune Diana Branc, viitoarea mireasă.

Obiceiul este ca înainte de nunta cu trei-patru săptămâni pălăscaşii să meargă prin sat sau comună şi să dea invitaţia oamenilor la nuntă. Au la ei ţuică şi vin de închinat cu invitaţii în cinstea tinerilor. În zilele noastre aceştia merg cu bicicletele. Împăiatul bicicletelor se face de către mireasă şi prietenele ei înainte cu o zi sau doua de chemat la nuntă.

„De la carul cu boi, la cileaga (birja) cu cai, la bicicletă. Şi părinţii mei care s-au căsătorit în urmă cu 30 şi ceva de ani au folosit pentru tineri bicicletele. Cu mult înainte se foloseau caii”, spune Andrei Sandru, unul dintre tinerii din Seleuş.

Acesta mai spune că cei care cheamă la nuntă sunt feciorii neînsuraţi, mai demult erau cei care nu au făcut armata, îmbrăcaţi în costume populare, numiţi „pălăscaşi”.

Pe timpuri aceştia mergeau pe cai „împănaţi”, iar în loc de şa se punaa o „poneavă aleasă” la război. În mână aveau o „pălască” (ploscă) şi ea împănată cu iederă şi panglici. Tradiţia s-a preluat şi astăzi singurul lucru este că băieţii sunt îmbrăcaţi la costum şi au schimbat caii cu bicicletele frumos împodobite.

Invitatul este strigat afară, la uliţă, iar invitaţia îi este adresată în versuri.

Pălăscaşii au un rol important şi în ziua nunţii. Ei trebuie să meargă în faţa alaiului pe biciclete.

Dialogul între chemători şi săteni se mai păstrează şi astăzi.

Toţi chemătorii: Bună ziua la dumneavoastră!
Sătenii : Mulţămim din partea noastră!
Chemătorul miresii: Bineţe am dat
Mulţumită frumos am căpătat
Chemătorul mirelui: Suntem chemători de la răsărit
La dumneavoastră am venit
Chemătorul miresii: La nuntă să vă chemăm
Şi de veste vă dăm
Că….
Şi …..
Chemătorul mirelui: Şi vă poftesc
La un pahar de băutură
La mai multă voie bună
Chemătorul miresii: De la două
Pân la nouă
Chemătorul mirelui: Do fi zece
Împreună le-om petrece
Chemătorul miresii:Inchin cu oluţ cu iederă
Să aibă tinerii încredere
Chemătorul mirelui: Închin un oluţ cu busuioc
Să aibă tinerii noroc
Toţi chemătorii: De doriţi şi dumneavoastră
Să veniţi la nunta noastră
Noi vă zicem sa poftiţi
Că sunteti bineveniţi
Că mireasa-i pă gătate
Şi junele îi pă plecate

Fiecare pălascaş cheamă la nuntă pe cei poftiţi de familia care l-a numit a mirelui şi a miresei. Primii poftiţi sunt întotdeauna Cumătrul Mare şi Cumătrul Mic. După aceea mergeau să cheme neamurile şi cunoscuţii. Pe fiecare îi serveşte cu ţuică şi vin. De asemena, tinerii îi servesc pe toţi cei care le ies în cale chiar dacă nu sunt chemaţi la nuntă. Obiceiul de a pune pălăşcaşi mai este păstrat doar de câţiva tineri, în general de cei care fac ospeţe mari.

Vă mai recomandăm: Obiceiuri de nuntă în Oltenia. Ce este ”Fedeleşul” şi ce alte tradiţii mai rezistă timpurilor

Obiceiuri de nuntă în Moldova, de la tradiţie la modernitate