Şiria şi zeii din cetate: locul unde parapantiştii îşi înalţă aripile

Un punct de atracţie pentru parapantişti şi nu numai, este Cetatea Şiriei, loc de pelerinaj pentru iubitorii de vestigii istorice de mare importanţă, înconjurată de un cadru natural de o mare frumuseţe.

Construită pentru a veghea împrejurimile, orice vizitator care-i calcă pragul ştie că de câte ori va vizita comuna de la poalele dealului, o vizită la cetate este întotdeauna binevenită.

„Când eram copil mai mic vedeam cetatea Vilagaşului numai de jos, din sat; mi se părea mică şi nu mă îndoiam că grăiesc adevărul cei ce-mi spuneau că ea a fost zidită de fiica unui uriaş care-ngrămădea bolovanii de piatră într-un car cu patru boi, pe care-l lua-n poala ei şi-l ducea-n vârful dealului, căruia îi zic maghiarii „Kopasz”, adecă pleşuv, iar românii Coposul. După ce am mai crescut, m-am învrednicit să urc dealul pân-acolo şi am văzut că zidurile sunt înalte, groase, multe”, spunea Slavici despre localitatea natală.

Aflată la doar 27 de kilometri de Arad, oferă parapantiştilor şi nu numai, un deosebit punct belvedere asupra zonei înconjurătoare. Diferenţa de nivel dintre locul de decolare şi cele de aterizare este de 183 sau 290 de metri. Direcţia de zbor preferată este Sud. Posibilităţi excelente pentru zborul dinamic şi termodinamic la pantă pe această direcţie, chiar cu devieri importante spre Est sau Vest.

Parpantiştii ştiu că din primăvară până toamna târziu se poate conta pe ascendenţa termică nelipsită la acest deal.  Panta este ideală atât pentru avansaţi, care pot decola chiar de lângă cetate, cât ţi pentru începători, care au posibilitatea de a decola de pe pantele de şcoală. Atât terenul de decolare cât şi cele de aterizare sunt lipsite de obstacole.

Obiectiv turistic sau ziduri leşinate?

De câţiva ani încoace, se pare ca cetăţile de pe raza judeţului au stârnit interesul în primul rând al tinerilor, care ori de câte ori au ocazia, iau cu asalt vestigiile Aradului. Astfel, odată cu primele zile de primăvară, când vremea le permite, arădenii, cu mic, cu mare, pornesc într-un „marş”.

Manifestările au şi un revers al medaliei, gunoaiele şi resturile pe care cei care o vizitează le lasă în urmî, „înfrumuseţează” şi mai mult ruinele leşinate ale Şiriei.
Cât despre şirieni, cetatea nu reprezintă mai nimic, decât nişte „ziduri blegite pentru vizitatori”. „Vin an de an cu sutele şi urcă la cetate. Eu nu ştiu ce e de văzut acolo sus. în afară de câteva ziduri nu e nimic”, spun localnicii.

Mirajul banilor în schimb, i-a trimis pe mulţi dintre tinerii Şiriei pe meleaguri străine. Astfel, nu doar cetatea a avut de suferit ci întreaga comunitate. Vorba poetului: „istoria, cea reală şi solemnă, nu mă interesează defel… O citesc puţin, din datorie, dar nu-mi spune nimic ce să nu mă irite sau agaseze”.