Sandu Moldovan suflătorul de lemn al Aradului

Unul dintre singurii fagotişti arădeni, Sandu Moldovan, îşi vede meseria mai mult decât un simplu job.

PROFIL
Nume: Sandu Moldovan
Născut: 30 iulie 1959, Gherla, judeţul Cluj
Studii: Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca
Experienţă: 26 de ani pe scena Filarmonicii de Stat Arad
Familie: Căsătorit

Faptul că a ajuns să cânte la un instrument mai puţin cunoscut publicului, fagotul, a fost pură întâmplare. „Nu mi-am imaginat că voi ajunge să fac muzică din pasiune. A fost întâmplare, şi asta datorită părinţilor care erau cadre didactice. Erau iubitori ai muzicii deşi nici unul dintre ei nu o practica. Aşa, am ajuns să mă înscriu la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca”, povesteşte fagotistul arădean.
Deşi mărturiseşte că în momentul în care s-a înscris la Liceul de Muzică a fost nevoit să îndeplinească anumite criterii pentru instrumentul la care în prezent cântă, nu-şi poate imagina că ar putea face altceva.
Chiar dacă a făcut cunoştiinţă cu vioara timp de şase ani, fagotul a rămas marea sa dragoste. „Chiar îmi face plăcere să cânt la acest instrument. Nu pot spune că nu-mi place vioara, dar consider că dacă începeam şi eu mai devreme studiul instrumentelor cu corzi, probabil urmam acel drum”, spune Sandu Moldovan.
Literatura muzicală a fagotului, foarte vastă
Spre deosebire de contrabas, unde literatura muzicală este extrem de restrânsă, repertoriul concertelor pentru fagot porneşte de la începuturile barocului ajungând, prin Vivaldi, Mozart şi Dukas, până la Stockhausen. „Compozitorii muzicali au fost foarte generoşi cu noi, fagotiştii, deoarece repertoriul muzical pentru fagot este vast spre deosebire de alte instrumente. Cu toate acestea, există o problemă. Instrumentele de suflat te solicită foarte mult fizic. De aceea şi numărul suflătorilor trebuie să fie mult mai mare”, mărturiseşte Sandu Moldovan.
Publicul tânăr,
publicul de mâine
Ca şi pentru oricare artist, aparatul de măsură al calităţii spectacolelor este reprezentat de public. Deşi în prezent liceele arădene nu mai au aceeaşi deschidere faţă de spectacolele Filarmonicii, tocmai pentru faptul că profesorii  nu mai pun accent atât de mult pe culturalizarea tinerilor.
„În ceea ce mă priveşte, eu văd întotdeauna sălile pline, iar acest lucru, pe mine, în calitate de artist, nu poate decât să mă bucure. Cât priveşte publicul tânăr, se mai organizează concerte-lecţie pentru şcolile doritoare. Sunt bune astfel de intervenţii asupra elevilor pentru că îţi pregăteşti astfel publicul de mâine”, a încheiat fagotistul arădean.

Întrebări şi răspunsuri

Ai vreun fagotist preferat care să te inspire?
Nu pot spune că am un model pe care să-l urmez. Pe de altă parte mă inspiră foarte mult Milan Turkovic, fagotistul vienez, unul dintre puţinii solişti internaţionali al acestui instrument.

Ţi-ai dori ca şi copiii tăi să te urmeze pe drumul muzicii?
Cred că orice părinte îşi doreşte asta pentru copilul său. Totuşi, consider că fiecare e liber să-şi aleagă propriul drum în viaţă. Singurul lucru pe care-l poţi face tu ca părinte este să-l susţii în ceea ce va inteprinde în continuare.

Ce-i place
„Mi-ar place foarte mult să ajungem să convieţuim cu toţii în linişte. Mi-ar place să cunosc la tot pasul oameni amabili, ţara asta să fie curată, drumurile asfaltate. Ştiu, sunt lucruri generale pe care fiecare român şi le doreşte”, spune fagotistul arădean.

Ce nu-i place
„Nu-mi place că oamenii ajung să nu se mai înţeleagă pe zi ce trece tot mai mult. Relaţiile interumane sunt importante şi cu puţină bunăvoinţă ne-am putea înţelege foarte bine unul cu celălalt”, încheie Sandu Moldovan.