PORTERT: Victor Cimil, arădeanul care a moștenit pasiunea pentru apicultură de la tatăl lui

Bărbatul a furat meseria de la tatăl lui, iar astăzi a ajuns cel mai bine cotat apicultor din ţară. Se dedică sută la sută albinelor sale.

PROFIL
Născut. 30 iulie 1969, Sebiş
Studii. Liceul „Vasile Goldiş”
Familie. Căsătorit, un copil
Pasiuni. Pescuitul şi vânătoarea

Victor Cimil e mândru că s-a născut într-o familie de apicultori profesionişti şi a avut de la cine să înveţe meseria pe care spune el, o va duce în pământ. La vârsta de cinci ani a învăţat ce e acela un stup, cum se înmulţesc albinele, cât trăiesc ele şi mai ales, cum se face mierea.
„Mă ocup de apicultura pastorală de când mă ştiu. În sezon de producţie ne deplasăm din loc în loc, prin toate colţurile ţării, de unde ne aprovizionăm cu tot ce avem nevoie pentru a produce miere. Umblăm din floare în floare, cum se spune prin bătrâni”, spune Victor.

Zeci de ore de muncă

În gospodăria din Buteni, bărbatul creşte 200 de familii de albine. De-a lungul anilor a reuşit să dezvolte atât de mult afacerea cu albinele, încăt astăzi, Victor a primit un atestat prin care ferma sa apicolă a devenit una sută la sută ecologică. 

Mierea o vinde în export, sau vine cu ea la târguri de specialitate în mai toate oraşele ţării. „În sezon apicol, adică lunile martie-aprilie, lucrăm până la 18 ore pe zi. Culegem miere din pomii fructiferi, salcâmi, zmeură, floarea soarelui, iar la final ne întoarcem acasă, unde lucrăm la fâneţe”, povesteşte Victor Cimil. La ferma din Buteni, care de altfel îi şi poartă numele, Victor nu are decât un ucenic. Cel mai mare ajutor al său este chiar soţia, care a învăţat şi ea secretele apiculturii. „La sfârşitul sezonului pregătim coloniile pentru iernat. Le administrăm un anumit tratament împotriva paraziţilor, le verificăm să aibă fiecare câte o regină şi le hrănim cu miere de albine. Albinele nu sunt deloc pretenţioase, supravieţuiesc şi la temperaturi extrem de mici”, explică apicultorul.

Tone de miere pe an

Într-un sezon, Victor spune că scoate o producţie de la cinci, la şapte tone de miere. Anul acesta însă, vremea ploiasă le-a cam dat bătăi de cap, nu numai familiei Cimil, ci tuturor apicultorilor. „Salcâmii au fost distruşi în proporţie de 95 la sută din cauza ploilor abundente. Anul acesta, din păcate, producţia va fi catastrofală”, mărturiseşte Victor.

Bărbatul spune că, de regulă, o albină trăieşte 35 de zile în perioada de producţie şi până la cinci luni pe timpul iernii. Cu toate că i-au plăcut mai multe meserii, Victor s-a axat doar pe apicultură, pasiune care s-a transformat în singura lui îndeletnicire. Îşi dedică timpul strict albinelor şi aleargă de la un târg la altul, de la o piaţă la alta.
„Cred că şi fiul meu va moşteni talentul familiei. Trebuie să ducă tradiţia mai departe”, spune Victor.

Întrebări şi răspunsuri
Cât de costisitoare este această pasiune? Se merită din punct de vedere financiar?
De investit, investeşti în curăţenie, tratamente şi alte accesorii. Din punct de vedere financiar, recunosc că se merită, comenzi avem din toate colţurile ţării.

De ce trebuie să consumăm miere, la ce ne ajută ea?
În primul rând, este o delicatese, iar mai apoi e foarte sănătoasă. Conţine multe săruri minerale şi vitamine benefice organismului.

Ce-i place
Victor recunoaşte că îi mai place să meargă la pescuit şi vânătoare. „Timpul nu-mi permite întotdeauna să mă împart cu succes în tot ceea ce aş vrea să fac, dar încerc pe cât posibil să le fac pe toate”, explică apicultorul.

Ce nu-i place
Bărbatul spune că nu-i place situaţia creată în ţară şi dacă ar depinde de el, ar face tot posibilul să schimbe în vreun fel drama prin care trec anumite familii de români. „Probleme sunt peste tot, dar parcă ce e la noi, nu e la nimeni”, încheie Victor.