Mănăstire de referință din România, recreată și promovată prin „inteligența artificială” VIDEO

O firmă din Arad a recreat secvențe relevante din viața mănăstirii Bezdin, din județul Arad, un locaș de cult reprezentativ pentru comunitatea sârbă din România și pentru patrimoniul cultural istoric.

Astfel, prin acest demers, un obiectiv istoric și religios de referință este valorizat și promovat la nivel internațional. Mănăstirea sârbească Bezdin este una dintre cele cinci aşezăminte mănăstireşti sârbe de pe teritoriul României.

Picturile unicate ale lui Ştefan Tenețchi, legenda Sfântului Kiril, fosta cameră de tortură de sub Mănăstire, sunt cele mai importante capitole din istoria vie a acestui loc. Mănăstirea este menţionată pentru prima dată în anul 1539, însă din punct de vedere arhitectonic, aceasta se va dezvolta începând cu anul 1740.

„Firma arădeană Cyber Excellence a recreat, prin «realitate augmentată» secvențe relevante din viața Mănăstirii Bezdin din județul Arad. Evoluția acestei mănăstiri, înființată în 1539, este strâns legată de destinul comunității sârbe din Banat. Ctitorul acestui sfânt lăcaș, Iovan Iaksici, originar din Nădlac, a și viețuit aici. Deși incendiată de turci, în timpul ocupației otomane a Banatului, nu a fost părăsită de călugări care au slujit mai departe într-o biserică din lemn. Biserica de cărămidă a fost construită începând cu 1690, în stil bizantin în formă de treflă cu trei apside”, spune doctorul în istorie din Arad, Antoniu Martin.

După 1740, mănăstirea cunoaște o perioadă de dezvoltare, în timpul egumenului Teodosie Veselinovici, ajuns aici de la Mănăstirea Vincea din Serbia. În această perioadă, Mănăstirea Bezdin se îmbogățește cu obiecte de cult deosebit de valoroase, printre care și icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, provenită de la muntele Athos. În 1753 renumitul pictor arădean Ștefan Tenețchi pictează iconostasul bisericii.      

Avea 52 de încăperi

La sfârșitul secolului al XVIII-lea conacul mănăstirii cuprindea 52 de încăperi, aici trăind 16 călugări. Mănăstirea Bezdin a reprezentat un reper important în istoria comunității sârbești din Imperiul Austro-Ungar, în jurul acesteia menținându-se credința și coeziunea acestei etnii. La începutul secolului XX, la Bezdin a lucrat marele pictor sârb Ștefan Aleksici, care a executat mari compoziții picturale.

La începutul anilor 2000, sfântul locaș a fost locuit de o singură călugăriță, Maica Anghelina, care s-a dovedit, până la trecerea în Domnul în 2014, extrem de devotată mănăstirii.

„Dincolo de a fi și în prezent o referință pentru ortodoxia sârbă, Mănăstirea Bezdin îmbogățește patrimoniul cultural și spiritual din această parte a Europei. Prin intermediul noilor tehnologii promovarea Mănăstirii Bezdin devine mult mai facilă, mai ales în ceea ce privește tânăra generație. Folosind «realitatea augmentată» au fost recreate momente semnificative din activitatea obștii monahale de aici, în perioada de maximă înflorire a mănăstirii, secolul al XVIII-lea”, încheie Antoniu Martin.