De ce ajung românii adulți furioși. Agresivitatea lovește familiile, iar copiii fac ce văd acasă

Agresivitatea este o tară a unei societăți care s-a lovit de această atitudine încă din copilărie. Un psihoterapeut, Ramona Pantea din Arad, explică cum trebuie să ne comportăm, mai ales ca părinți.

Psihologul Ramona Pantea din Arad susține de unde pleacă totul.

Atunci când apare agresivitatea la copiii mici, există în spate un posibil model de agresivitate văzut în colectivitatea în care trăiește (sau la aparținătorii săi) sau există o frustare.

„Există în spate un posibil model de agresivitate văzut în colectivitatea în care trăiește sau la aparținătorii săi sau există o frustare atât de intensă, copilul este frustrat, are toleranța scăzută la frustări și poate recurge la astfel de acte agresive. Agresivitatea este o formă de violență. Ea poate fi imaginară, verbală sau fizică și dacă nu este controlată  și copilul nu beneficiază de o consiliere, de o pregătire, de autocunoaștere, încă de micuț prin povești terapeutice de exemplu, poate să ajungă să-și dezvolte agresivitatea și să își dezvolte în final tulburare de personalitate anti socială”, spune Ramona Pantea este psihoterapeut specializat în Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală.

Ea atrage atenția părinților că orice formă de agresivitate trebuie investigată pentru a fi copilul în stare să gestioneze situațiile activatoare. Fiindcă cu toții vor întâlni situații neplăcute, rele, dramatice și este bine să caute soluții. 

Un exemplu de comportament

Pshioterapeutul dă exemplu de o situație neplăcută în care contează enorm comportamentul mamelor. „Copiii pot fi învățați să crească toleranța la frustrare, aceasta fiind o posibilă sursă de enervare și agresivități. Imaginați-vă două mame care, împreună cu fiii lor, merg în vizită la o familie cu copii”, arată Ramona Pantea. 

În timp ce mamele discută, copiii se joacă in altă încăpere; la un moment dat se aude un zgomot puternic, copiii au răsturnat rafturile bibliotecii, cărțile și obiectele de pe rafturi sunt pe jos.

Toate mamele au reacții în funcție de modul în care evaluează acea situație. Două dintre ele își manifestă furia, deoarece gândesc în termeni iraționali: „E groaznic cât de neascultator e, nu trebuia să facă așa ceva, nu suport să creadă că sunt incapabilă să-l educ, tot timpul face ceva copilul meu...“ 

Ambele simt furie și își ceartă copilul, iar una dintre ele își lovește fiul.

Cea de-a treia mamă gândește: „Ce situație neplăcută! Mi-ar fi plăcut ca fiul meu să fie atent și să nu se joace cu lucrurile din bibliotecă, e un comportament urât și e speriat; mă voi folosi de această situație să-l învăț să gândească inainte de a face ceva!“ 

Această mămică explică calm, non-agresiv, fiului său situația, consecințele faptelor și împreună pun cărțile, cu grijă, în bibliotecă.

Ce înțeleg din această situație copiii?

Copiii mamelor care experimentează furie învață:

- la furie pălmuim, ridicăm vocea, jignim persoana, acestea fiind normale în furie;

- prin astfel de comportamente obține atenția mamei, chiar dacă atitudinea ei e agresivă

- dacă face greșeli sau fapte negative ar fi bine fie să o mintă pe mamă, fie să fugă

Ce a învățat fiul mamei care a tolerat frustrarea gândind rațional despre situație:

- poți să simți frustrare și să ai ca emoții supărare și dezamagire, fără furie

- unele comportamente sunt negative și e bine să fie mai atent, alegând să le evite

- mama sa e supărată pe comportament, nu pe el, și-l iubește

- atunci când faci o greșeală e bine să recunoști și să îndrepți ce se mai poate

Putem reduce furia/enervarea:

- enervarea e un obicei/deprindere, schimbând modul de evaluare a situației veți fi capabili să căutați soluții optime

- monitorizați-vă folosind termometrul emoțional: acesta are o scală de la 0-10, până la 5 sunt emoțiile negative funcționale, veti putea gasi soluții adaptative, iar de la 6 -10, emoțiile crescând in intensitate vor deveni furii/mânie, vinovăție, rușine etc., urmate de reacții atât comportamentale, cât și biologice.

- exprimați-vă emoțiile negative funcționale, nu vă reprimați trăirile, altfel pot apărea "erupții vulcanice"

- exersați schimbarea trăirilor: din enervare/furie, în supărare sau neplăcere

Faceți referire la atitudinile, vorbele copilului, nu puneți etichetă globală negativă pe copil:

- în condiții de oboseală, căldură, frig excesiv, foame etc., copiii pot reacționa agresiv, acceptați faptul că ei pot avea astfel de reacții simțindu-se inconfortabil fizic, oferiți-le ghidare și confort emotional, ajutând să dezvolte alte reacții, adaptative, pragmatice

- explicați copilului că este singurul responsabil pentru crearea propriei enervări, citiți-le povești raționale, căutați împreună să schimbați modul de gândire

- dacă copilul are o criză de furie căutați o activitate alternativă, astfel el se va calma, abia apoi conversați rational despre ce a gândit

- întăriți răspunsul cald la frustrare dat de copil

- păstrați-vă simțul umorului, zâmbetul, explicați că orice problemă e de fapt o situație de care vă puteți ocupa împreună și el va învăța cum să reușească și singur. 

„Învățați copilul care este comportament ul asertiv si antrenați-l zilnic pentru a putea forma deprinderea de a fi asertiv - asertivitatea este modalitatea de acțiune a persoanei inteligentă emoțional, care-și respectă drepturile personale, respectând și drepturile celorlalți. Copiii vor învăța că viața e asimetrică, vor înțelege să accepte în mod realist și părțile neplăcute, centrându-se pe soluții. Dați-le exemple de empatie, de respect de sine, încurajându-i să își înfrunte temerile, să gândească în termeni de opțiuni, alternative. Aveți răbdare cu ei, copiii formează gândirea logico-abstractă după vârsta de 12 ani. Vă doresc să savurați zilnic din Tortul copilăriei și să  aveți parte unii de alții, cu respect, bunătate, valori morale și sociale pentru a trăi frumos”, încheie Ramona Pantea.