Soţia l-a inspirat pe Marin Preda să scrie ”Moromeţii”
0Unul dintre cele mai cunoscute romane româneşti, ”Moromeţii” a fost scris la inspiraţia soţiei. Deşi a fost căsătorit de 3 ori, una dintre soţii, poeta Aurora Cornu a avut o influenţă pozitivă asupra lui Marin Preda. În timpul relaţiei cu aceasta a apărut cel mai apreciat roman din ţară, ”Moromeţii”.
N-a fost dragoste la prima vedere, dar o scânteie a aprins focul iubirii între cei doi încă de la prima întâlnire. Aceasta s-a produs în anul 1952 la cantina Uniunii Scriitorilor. Au avut un mic schimb de replici, nu foarte amabil. Doi ani mai târziu s-au reîntâlnit pe malul mării.
Aurora Cornu ocupa chiar camera în care Marin Preda primise repartiţie. Pentru că ceva îl atrăgea la ea, Preda a încercat să fie politicos, spunându-i că dacă preferă camera, el se poate duce în altă parte. Ea nu a acceptat şi a plecat, provocându-i scriitorului o ”noapte albă” în faţa maşinii de scris. A doua zi, Aurora a primit prima scrisoare de dragoste, din cele 4, de la el.
”Dar iată că o adiere de durere, de părere de rău, de mâhnire izvorăşte din inima mea. Te-am făcut să suferi (nu ştiu unde, când şi de ce), dar simt că acest lucru s-a întâmplat şi mi-e greu să îndur asta acum, singur, cu gândul la tine, scriindu-ţi întâia mea scrisoare de dragoste. (...) Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta şi sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău... Totul, aspiraţiile tale, somnul tău... Vanitatea şi cochetăria ta distilată, neliniştile tale profunde, gândul tău puţin îngheţat, categoric şi fără ascunzişuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri”, îi scria Marin Preda în anul 1954.
S-au reîntâlnit pe plajă şi s-au împăcat, împărţind chiar acelaşi cearşaf. Seara, mâncau împreună, sub un copac, din acelaşi ceaun. A doua zi o cerea de soţie, dar evenimentul s-a produs în primavara anului 1955, singuri, fără prieteni sau rude.
S-au mutat împreună la Cotroceni, iar Aurora a fost primul critic al celor mai proaspete fraze din “Moromeţii”. A moşit facerea cărţii, care a fost, într-un fel, chiar copilul lor. Singurul pe care l-au avut împreună.
Personalitatea lui o copleşea însă şi Aurora a început să sufere. L-a părăsit în 1958, cu durere. A venit după ea la Sinaia, unde aceasta lucra şi au trăit, ca proaspăt despărţiţi, cele mai frumoase săptămâni de iubire. Au divorţat în 1959.
Cu toate acestea, au rămas prieteni, iar Preda o vizita chiar şi după ce se recăsătorise. Deveniseră “amanţi”, iar atunci când şi Aurora s-a recăsătorit vizitele se făceau în casa soacrei. În 1965, poeta a emigrat în Franţa, dar a luat cu ea scrisorile lui de dragoste. Au păstrat legătura şi, până la moartea scriitorului, în 1980, s-au revăzut aproape zilnic.
“La plecarea mea de acasă am rămas cu inima nedăruită şi mă simt cu durere pentru tine fiindcă te iubeam aşa de mult şi n-am avut o clipă destinsă să te strâng în braţe şi să-mi fac sufletul bun. Din pricină, poate, a tinereţii tale prea necoapte şi, în acelaşi timp, totuşi prea... să zicem, avizate, o pojghiţă artificială răceşte suprafaţa dorurilor mele pentru tine şi miezul lor prea viu izbucneşte apoi te miri când şi tocmai când e prea târziu şi îmi pricinuieşte dureri care nu se vindecă. Acestea sunt rănile mele în viaţa cu tine şi dacă ai muri sau dacă m-ai părăsi (ceea ce ar fi totuna) ele, aşadar, nu s-ar mai vindeca şi aş fi un infirm...”, a fost ultima scrisoare de dragoste a lui Marin Preda pentru Aurora Cornu.