Povestea primului avion românesc construit de Aurel Vlaicu. De ce era să moară pilotul când aeronava s-a ridicat de la sol

Realizarea primului avion pe pământ românesc n-ar fi fost posibilă fără determinarea şi perseverenţa cu care inventatorul şi pilotul Aurel Vlaicu şi-a urmat visul. Vlaicu I a fost construit în anii 1909-1910, iar la prima ridicare de la sol au asistat membrii familiei regale.

Pionierul aviaţiei româneşti, Aurel Vlaicu, a scris istorie. Inventatorul a fost primul român care a construit un avion pe teritoriul ţării noastre. Brevetul cu numărul  2258 a fost înregistrat de Vlaicu cu numele de „maşina de zburat cu corp în urma de săgeata“. În spatele poveştii primului avion românesc se află multă pasiune, perseverenţă şi determinare, toate calităţile adunate într-un singur om. 

 Aurel Vlaicu s-a născut pe 19 noiembrie 1882 în satul Binţinţi de lângă Orăştie. A făcut liceul la Sibiu şi şi-a continuat studiile la Universitatea din  München. De aici a obţinut  în 1907 diploma de inginer. Tânărul Vlaicu  a lucrat un an la uzinele Opel. Visul său era să construiască singur un aparat de zbor. Prima încercare a făcut-o în satul natal, unde a reuşit să construiască un planor cu care a făcut câteva zboruri.

Bunul său prieten Octavian Goga l-a îndemnat în toamna anului 1909 să se mute la Bucureşti. A fost primul pas făcut de Vlaicu pentru atingerea visului său. De la Ministerul de Război, acolo unde Vlaicu îşi anunţase intenţia şi primise susţinere, a fost trimis la Arsenalul Armatei unde urma să construiască primul avion cu motor din România. A venit înarmat cu schiţe şi planuri de lucru şi s-a apucat de muncă. O muncă grea, care nu a fost lipsită de dificultăţi. Mărturie a ceea ce a însemnat munca la primul avion românesc au rămas declaraţiile celor care l-au ajutat pe Vlaicu să şi vadă visul cu ochii. Ion Ciulu, unul dintre mecanicii care a făcut parte din echipa lui Vlaicu povestea într-un interviu radiofonic din 1982 cum a început povestea primului avion românesc.

 ”A venit cu planuri, cu schiţe şi am început lucrarea. A dat schiţe să se lucreze la partea lemnoasă, la atelierul de lemnărie. După aceea a venit la mecanică şi a dat iar schiţe pentru diferite piese, tendoare. Eu am lucrat la tendoare, prima dată. Erau de sârmă făcute, nu erau tendoare cumpărate, erau din sârmă de oţel, îndoite, lipite cu alamă şi le filetam. A trebuit să facă întâi scule pentru ele, trebuia [folosit] atelierul de focoase, care avea strunguri, să facă piuliţele de alamă. Şi aşa am lucrat încet, încet. Ăsta a fost primul avion care s-a făcut în Ţara Românească” povestea în interviu mecanicul care avea în 1909 doar 18 ani.

Motorul a fost comandat la Paris

La începutul anului 1910, Vlaicu a plecat a Paris să comande motorul primului avion construit în România. În ţară avionul s-a montat bucată cu bucată şi a fost finalizat în luna mai a anului 1910. Motorul a venit ceva mai târziu. Prima probă s-a făcut în atelierele de la Arsenalul Armatei. Odată montat, avionul a fost dus în Aerostaţia de la Cotroceni. Aici s-a amenajat o platformă specială pentru depozitarea maşinii şi au început încercările de zbor. După mărturia lăsată de mecanicul care a participat la facerea avionului lui Vlaicu , ridicarea maşinii de la sol n-a fost o treabă uşoară: ” A început cu el să facă rulaj pe câmp, dar ba se defecta una, ba alta, până când l-am pus la punct”.

15 iulie 1910 a fost ziua în care avionul lui Vlaicu, botezat cu numele de Vlaicu I s-a ridicat de la sol, sub privirile mulţimii adunate să vadă minunea. La eveniment au asistat şi reprezentanţii familiei regale, prinţii Carol şi Niculae, prinţesele Elisabeta şi Marioara. Zborul a fost un scurt. Avionul s-a ridicat aproximativ 20 de metri înălţime , după care a căzut şi s-a rupt. Vlaicu a fost scos de sub aripile avionului prăbuşit şi  a scăpat cu răni uşoare. Maşinăria a fost dusă din nou în hambar şi în următoarele două săptămâni piesele stricate cu prilejul primului zbor eşuat au fost înlocuite şi maşinăriei i s-au adus îmbunătăţiri.  Următoarea ridicare de la sol a fost un succes. Vlaicu a fost primul pilot care a reuşit să stăpânească maşina de zbor construită în România. Se spune că avionul său s-a dovedit chiar mai bun decât maşinăria de zbor străină pe care o deţinea prinţul Bibescu. În întrecerile amicale dintre Vlaicu şi Bibescu, avionul românesc a fost mai bun.

„Zburasem. Şi asta era principalul“

Despre primul zbor făcut cu Vlaicu I, inventatorul avea să declare într-un articol intitulat "Impresii din văzduh": "Bucuria cea mai mare, însă, am simţit-o când am zburat pentru prima oară la Cotroceni. Nu m-am ridicat atunci mai sus de patru metri. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalţi ca înălţimea la care mă ridicasem eu. Fiindcă patru metri erau atunci pentru mine un record formidabil, un record care îmi consacra maşina. Zburasem. Şi asta era principalul."

Vlaicu II i-a adus moartea

În 1911, Aurel Vlaicu a început construcţia celui de-al doilea avion românesc, rămas în istoria sub denumirea de Vlaicu II. În anul următor, cu Vlaicu II inventatorul român a participar la mitingul aerian de la Aspen Austria şi a câştigat cinci premii.

Vlaicu a visat să traverseze în zbor Munţii Carpaţi cu maşina creată de el. Pe  13 septembrie 1913 avionul Vlaicu II, pilotat chiar de inventatorul său a decolat de la Bucureşti. Vlaicu voia să treacă peeste Carpaţi şi să aterizeze. Visul lui s-a frânt  lângă Câmpina. Avionul s-a prăbuşit, iar Aurel Vlaicu şi-a pierdut viaţa în urma tragicului accident.