Petru Cercel, cel mai excentric domnitor român. Purta bijuterii, cunoştea 12 limbi străine şi scria poezii

Considerat cel mai excentric dintre domnitorii pe care i-a avut Ţara Românească, Petru Cercel a avut o viaţă demnă de un aventurier. Singurul domnitor român care a purtat cercel, după moda de la Paris, a trăit o vreme la curtea regelui Henric al III-lea al Franţei şi a reuşit să înveţe, în perindările lui prin lume 12 limbi străine. În timpul liber, citea şi scria poezii.

Petru Cercel, fiul domnitorului Pătraşcu cel Bun şi fratele domnitorului Mihai Viteazul şi-a petrecut tinereţea în exil. O vreme a trăit în exil, trimis de otomani, pe insula Rhodos. După ce a încercat să evadeze a ajuns întemniţat în Siria, la Alep. Abia după ani de exil greu, Petru  a reuşit să scape de sub supravegherea otomanilor şi şi-a început demersul de a câştiga tronul românesc, căutând ajutor la occidentali.  În 1575  se afla la curtea de la Praga încercând să primească ajutor de la împăratul Maximilian de Hasburg. După moartea acestuia a fost nevoit să plece în Italia, cu intenţia de a cere sprijin Papei. Doi ani a trăit la Roma, însă nici aici nu a reuşit să obţină sprijinul militar dorit. Ajuns la Paris a reuşit să o uimească cu farmecul şi inteligenţa lui pe Catherina de Medici şi astfel a intrat în anturajul Regelui Henric al III-lea. Se spune că, până la acea dată, în urma perindărilor sale prin multe ţări, Petru Cercel reuşise să înveţe 12 limbi străine.

”În Constantinopol, Cercel va fi învăţat carte cu profesori de seamă, iar la Rodos şi-a însuşit pe deplin limba greacă şi turcească. În pribegia lui prin Asia şi Africa îşi va fi îmbogăţit cunoştinţele cu multe alte lucruri şi îşi va fi însuşit limbile orientale. Ajuns în Transilvania el a învăţat ungureşte, apoi în Polonia, polonă, în Germania, nemţeşte, în Italia, italieneşte, iar în Franţa, franţuzeşte, aşa încât ajunsese a cunoaşte 12 limbi străine”, scrie Ştefan Pascu în lucrarea  biografică” Petru Cercel şi Ţara Românească”.

Cum regele Henric era cunoscut homosexual, apropierea lui Petru Cercel de acesta şi pasiunea lui pentru haine şi bijuterii elegante, i-au atras şi lui eticheta de homosexual, însă în izvoarele istorice nu există dovezi care să confirmea aceast lucru. 

Abia în Franţa a reuşit, după ani de pribegie, să primească ajutorul căutat. Franţa era, la acea dată, aliata Imperiului Otoman şi Regele Henric al III-lea a hotărât să-l susţină pe Petru Cercel pentru instalarea pe tronul Valahiei.  În anul 1581, Petru Cercel ajunge din nou la Constantinopol, unde, susţinut de diplomaţii francezi face demersuri pentru obţinerea principatului românesc. 

A fost botezat de boieri cu porecla de ”Cercel”

În anul 1583, Petru Cercel a fost  instalat ca domnitor al Ţării Româneşti. Boierimea din ţară l-a văzut ca pe un extravagant, cu un aspect şi o abordare complet diferită de cea tradiţională valahă. Portul vestimentar occidental pe care îl adoptase Petru Cercel în Franţa a şocat boierimea  din Ţara Românească. După instalarea pe tron şi-a căpătat numele de ”Cercel”, din cauza bijuteriei pe care o purta după moda din Franţa. Domnitorul avea  în ureche un cercel de aur în ornamentat cu o perlă de mărimea unui ou de porumbel. Se spune că cercelul i-ar fi fost dăruit chiar de către Regele Franţei, Henric al III-lea, cel de care l-a legat o prietenie controversată.

A vrut occidentalizarea Ţării Româneşti

Crescut şi şcolit în ţările occidentale, Petru Cercel a vrut să imprime şi principatului său valori şi obiceiuri din Occident , tentativa lui fiind privită cu mare suspiciune din partea boierilor. În puţinii ani de domnie a încercat să reorganizeze armata după modelul occidental şi a construit un atelier pentru turnat tunuri din bronz. A încercat să aducă la curtea sa moda vestimentară din Franţa, lucru privit cu ostilitate  boieri. Pasionat de literatură şi cultură, Petru Cercel a fost unul dintre puţinii domnitori români cu veleităţi de scriitor.

Documentele istorice în care au fost consemnate mărturiile unor apropiaţi de la curte, demonstrează că domnitorul îşi petrecea timpul liber scriind şi citind. 

” Întrebat ce face Principele toată ziua, un băiat de la curte răspunde că studiază dintr-o carte de istoriile întregite ale lumii ce i-a fost trimisă în fortăreaţa din Chioar de către părinţii iezuiţi din Cluj pentru petrecerea timpului liber şi că scrie versuri, o oracerare isorie şi se delectează mult cu poezia”, mai consemnează Ştefan Pascu în lucrarea  biografică” Petru Cercel şi Ţara Românească.

Unul dintre cronicarii vremii, italianul  Fuchsi Lupino Oltadinum îl descrie pe domnitorul român astfel : ” Toţi se mirau de aerul şi de înfăţiarea lui cea maiestoasă,de vorbirea lui cea curată în apropate toate limbile europene şi de înalta lui înţelepciune”. De numele lui Petru Cercel se leagă construirea aducţiunii de apă la Târgovişte şi ctitorirea Bisericii Domneşti.

Sfârşitul lui Petru Cercel

Multe dintre reformele prin care domnitorul a vrut occidentalizarea Ţării Româneşti au stârnit nemulţumirile boierilor. Cea mai mare  supărare adusă boierimii a fost reforma fiscală.  Când domnitorul a aflat că boierii au pus la cale mazilirea lui, în 1585,  şi-a luat averea şi a plecat în exil în Transilvania. Trădat şi jefuit de oamenii de încredere, a ajuns întemniţat la Mediaş.

După ce a fost eliberat a  plecat din nou în Occident pentru a cere sprijin în vederea recuperării tronului. Fără succes în Franţa, a plecat către Constantinopol unde însă a fost trădat de otomani. Cel mai mare rival al sau, Mihnea, redobândise tronul Valahiei cu sprijinul turcilor. Petru Cercel a fost întemniţat de turci,iniţial, la Edicule (“Cele Şapte Turnuri”). I s-a spus că va fi trimis în exil în Rodos, a fost urcat pe o corabie şi ucis în mijlocul Bosforului.