Legenda mănăstirii Alunişul, superba ctitorie a Doamnei Stanca, soţia lui Mihai Viteazul. Ce s-a întâmplat cu acest lăcaş în vremea comuniştilor

Mănăstirea Plăviceni, situată la limita judeţului Teleorman cu judeţul Olt, este o ctitorie care are o legendă specială şi o istorie veche de câteva secole. Primul lăcaş de pe aceste locuri a fost ridicat chiar de doamna Stanca, soţia voievodului Mihai Viteazul. Mănăstirea a fost, în timp, abandonată, iar viaţa monahală s-a reluat după anul 2000.

Legenda spune că la sfârşitul secolului al XVI-lea turcii au năvălit de-alungul râului Olt ajungând la Plăviceni. Doamna Stanca, care se afla în calea năvălitorilor pe moşiile unchiului său, marele Ban Dobromit, s-a ascuns de turci, într-un alun gros din pădurea de la Plăviceni. Soţia Domnitorului a promis că dacă va scăpa cu viaţă de furia turcilor va ridica în locul alunului o mănăstire. Doamna Stanca a scăpat de năvălitori şi, cu ajutorul lui Mihai Viteazul ,a ridicat în mijlocul pădurii o mănăstire căreia i-a pus numele Arhanghelui Mihail şi care a fost cunoscută sub numele de Mănăstirea Alunişul. Despre alunul în care s-a ascuns Doamna Stanca , legenda spune că a fost tăiat şi din lemnul lui s-a făcut sfânta masa a Altarului. Mănăstirea este singura din ţară care poartă hramul Arhanghelui Mihail.

Lăcaşul a fost abandonat în regimul comunist

Pe locul micuţei biserici ridicate de doamna Stancu s-au pus bazele unui mare lăcaş sfânt în 1637 de către marele vornic Dobromirescul, vărul Doamnei Stanca. Începută în 1637, biserica este terminată în 1648 . Despre pictură se spune că a apărut mult mai târziu, în 1815. Biserica, declarat monument istoric, s-a degradat în timp. Fundaţia s-a slăbit din cauza cutremurelor , pereţii s-au degradat sub trecerea timpului şi aşezarea bisericească a ajuns în paragină în ultimul secol. 

Pe fondul neglijenţei, o parte din buserică s-a prăbuşit şi în timp tot lăcaşul a ajuns o ruină. Mănăstirea a fost abandonată în regimul comunist. Se spune că între pereţii bisericii pe vremea lui Ceauşescu se adăposteau vitele din satele învecinate.

Misterul osemintelor descoperite în curtea mănăstirii

O veche legendă spune că după moartea lui Mihai Viteazul, decapitat de turci în 1601, la Mănăstirea Plăviceni a fost adus, în mare taină trupul fără cap, fiind înmormântat în curtea lăcaşului de cult.

Primele tentative de refacere a sfântului lăcaş, abandanat pe vremea comuniştilor, s-au făcut după 1990. Între anii 1990-2000 arheologii de la Muzeul Judeţean Teleorman au făcut aici săpături arheologice descoperind urme ale vieţii bisericeşti, dinaintea lăcaşului ridicat de marele vornic Dobromirescul, vărul Doamnei Stanca. Din 2002 aici s-a reluat viaţa monahală şi au început demersurile pentru refacerea mănăstirii.

O descoperire făcută în 2010 în curtea sfântului lăcaş, vine să completeze legenda purtată de-alungul timpului din generaţie în generaţie. În curtea bisericii a fost descoperit în urmă cu cinci ani un mormânt. Câţiva muncitori care lucrau la lăcaş au dat foc unor surcele în curte. Când au încercat să stingă flăcările bătând cu lopeţile peste foc, pământul s-a surpat. În acel loc a fost găsit un schelet uman fără cap.Călugării şi stareţul mănăstirii cred că trupul apaţine voievodului Mihai Viteazul, îngropat aici de doamna Stanca, aşa cum spune legenda. Se spune că din osemintele găsite aici lipsesc capul, claviculele şi coastele .Nu se ştie dacă osemintele aparţin, într-adevăr lui Mihai Viteazul. Criminaliştii chemaţi să cerceteze descoperirea au confirmat că este vorba despre oseminte umane vechi de sute de ani, dar în lipsa altor probe sau analize de specialitate autenticitatea osemintelor nu poate fi demonstrată. În 2013 la Mănăstirea Plăviceni, aflată în proces de refacere s-a făcut o slujbă de pomenire a Voievodului Mihai Viteazul. Tot atunci, aici, a fost ridicată o statuie reprezentând capul lui Mihai Viteazul.