Lecţia de viaţă a lui Panait Istrati, vagabondul cu patru clase care a învăţat franceza din dicţionare şi a marcat literatura română

Panait Istrati a avut doar patru clase şi pe parcursul vieţii a lucrat ca zugrav, servitor, muncitor, portar. În ţară a fost condamnat pentru răpire de minore. A ajuns mare scriitor în Franţa, după ce a învăţat singur limba franceză din dicţionar.

Panait Istrati este una dintre cele mai atipice figuri ale literaturii române. I s-a spus scriitorul vagabond, scriitorul zugrav, scriitorul fără şcoală sau haimanaua autodidact.

Viaţa sa a stat, pe tot parcursul ei, sub semnul dorului de ducă, de explorare şi de cunoaştere.

Panait Istrati a avut doar patru clase şi nicio meserie care să aibă de-a face cu literatura sau cultura. Eugen Lovinescu îl prezintă pe Istrati ca fiind singurul autor din literatura română cu „paisprezece meserii lipsite de intelectualitate”.

Panait Istrati s-a născut la Brăila  pe 22 august 1884, fiind al doilea copil nelegitim al Joiţei Istrate si al precupeţului grec Gheorghios Valsamis. Tatăl nelegitim a murit un an mai târziu, la Atena, bolnav de tuberculoză. Copilăria lui Panait Istrati a stat sub semnul neajunsurilor şi al sărăciei. A fost crescut la bunica din Baldovineşti, alături de unchii Anghel şi Dumitru. Şcoala primară a urmat-o la Brăila. Doar patru clase a mers la şcoală cel care avea să devină autorul romanului ”Kyra Kyralina”. Abandonează şcoala în 1896 şi începe să lucreze. De-a lungul anilor care au urmat după şcoală, Panait Istrati a fost băiat de pravalie, ucenic în diverse meserii. A lucrat la Atelierele Docurilor, Pescăriile Statului şi Fabrica de Franghii.  

Se spune că pasiunea pentru lectură şi scris a căpătat-o de pe urma prieteniei cu Mihail Kazanski. Ajuns în Bucureşti, în 1904, ia contact cu mişcarea socialistă şi îmbrăţişează ideile noului curent. În Capitală a lucrat ca servitor, valet la hotel şi infirmier în spital.

Condamnat pentru răpirea unei minore

Revenit la Brăila, Panait Istrati lucrează pentru a-şi câştiga pâinea ca zugrav. Este implicat într-un scandal local în anul 1906. Este arestat şi condamnat cu suspendare sub acuzaţia de răpire de minoră, în urma unei legături amoroase cu o tânără. Ajunge încorporat în sistemul militar unde stă doar o lună, după ce obţine o dispensă medicală. Viaţa lui Istrati a continuat ca lucrător în diverse domenii care nu aveau nicio legătură cu pasiunea sa: lectura.

A ajuns portar la Constanţa. Şi-a văzut pentru prima dată un articol publicat într-un ziar la Constanţa, în urma colaborării cu ”România Muncitoare”.

Călător în Egipt, crescător de porci în România

În 1907, Panait Istrati a decis să părăsească România şi a făcut-o clandestin. S-a îmbarcat pe un vapor cu destinaţia Egipt şi odată ajuns pe meleaguri străine a cutreierat prin  Egipt, Siria si Liban. În străinătate a lucrat tot ca zugrav şi a încercat într-o perioadă să fie actor figurant. Mulţi ani la rând, între 1908-1913, viaţa lui Istrati s-a scurs între România şi Egipt, în ambele ţări câştigându-şi existenţa ca zugrav. În ţară a continuat să publice articole în ziare. În România şi-a deschis o crescătorie de porci, afacere care nu a durat decât câţiva ani. În 1916, la scurta vreme dupa intrarea Românie în război, închide crescatoria si pleacă în Elvetia, unde lucrează tot ca zugrav. 

Viaţa tumultoasă l-a adus în 1913 la Paris. A învăţat limba franceză din dicţionar, fără profesor şi fără cursuri. O vreme a dormit pe străzi. Zugravul Panait Istrati a ajuns să fie publicat în Franţa în 1920. Publica primele patru articole în franceză în gazeta ”La Feuille” .

Se mută la Nisa şi viaţa ajunge într-un punct în care cel care colindase lumea întreagă, dornic de explorare, se declară învins şi vrea să-şi pună capăt zilelor. ”Astăzi începe anul 1921, dar pentru alţii. Pentru mine este începutul sfârşitului. Este oare nevoie să te explici atunci când te hotărăşti să părăşeşti lumea asta?”, a scris Panait Istrate în ceea ce a intenţionat să fie biletul său de sinucigaş trimis lui Romain Rolland.

Nu s-a sinucis şi a continuat să scrie la îndemnul lui Romain Rolland. Povestirea Chira Chiralina a fost publicată în 1923 cu o prefaţă semnată chiar de Romain Rolland.

A cucerit publicul francez care l-a considerat un scriitor român, în vreme ce în România a fost considerat, la vremea respectivă, autor francez. 

Duşman al bolşevismului

Iubitor al ideilor socialise, Panait Istrati a ajuns în 1927 în URSS. După ce a văzut cu ochii lui realitatea de la Moscova s-a dezis de ideile socaliste şi s-a declarat luptător împotriva ”fascismului roşu”, aşa cum numea bolşevismul. Şi-a scris schimbarea de opţiune politică într-un manifest intitulat ” Spovedanie pentru învinşi”: ”Ei bine, mă despart de prietenii mei comunisti, pâna la ceea ce inseamna orgoliul lor in Rusia: constructia socialismului. E trist pentru vechea noastra prietenie, dar asta e. Căci clasa muncitoare nu este vinovată, când este neştiutoare de ceea ce nu a învatat niciodata. Dar sefii ce i se impun sunt buni de spânzuratoare când îi compromit viitorul, punând carul înaintea boilor, prin toate mijloacele şi oricat ar costa“. Cartea a fost publicată în ţară cu titlul ”Spovedania unui învins” şi mai apoi a fost interzisă de comunişti.

Panait Istrati s-a întors definitiv în România în 1930. Bolnav de TBC s-a trata la Nisa şi a revenit în Bucureşti unde a murit, pe 16 aprilie 1935, singur, izolat şi sărac la Sanatoriul Filaret. Operele lui Panait Istrati, scrisă în limbile franceză şi română, a fost tradusă în peste 30 de limbi.

Scriitor contestat

Chiar dacă opera lui Panait Istrati a fost apreciată de public, nu toţi critici i-au adus laude. Unul dintre cei mai vehemenţi critici ai săi a fost Nicolae Iorga.  Într-un interviu luat de Ioan Massoff şi apărut în ziarul Rampa din 12 noiembrie 1924, Iorga declara: "Opera lui Panait Istrati ne arată elocvent că avem de-a face cu un hamal din portul Brăilei. D-nul Panait Istrati mi-a trimis Kyra Kyralina cu dedicaţie. Am încercat să o citesc, dar am fost nevoit să arunc cartea imediat; asemenea lucruri nu se pot citi.  Eu nu-i găsesc absolut nici o calitate. Am spus: avem de a face cu un hamal din portul dunărean”.