Zborurile lui Aurel Vlaicu în faţa a zeci de mii de oameni entuziasmaţi: „Eşti cel mai mare geniu al poporului nostru“
0Auel Vlaicu a efectuat în perioada 1911 - 1912 mai multe zboruri demonstrative în faţa a zeci de mii de oameni din Transilvania şi Banat. Oamenii l-au primit cu entuziasm în fiecare oraş în care marele aviator a ajuns cu avionul inventat de el.
În august 1911 se ţineau la Blaj serbările jubiliare ale semicentenarului ASTRA. În prezenţa a peste 30.000 de oameni, a familiei şi multor personalităţi de seamă între care George Coşbuc, I. L. Caragiale, O. Goga, St. O. Iosif, pe Câmpia Libertăţii, Aurel Vlaicu a entuziasmat asistenţa cu zborul său.
”Se auzea pretutindeni «Vlaicu!», «Vlaicu! Trăiască Vlaicu al nost'». I.L. Caragiale îl îmbrăţişează, îl sărută şi îi spune «eşti cel mai mare geniu al poporului nostru, băiete. Să trăieşti!». În ziarele şi revistele vremii se vorbea de minunea de la Blaj. Vlaicu trecea în lumea basmelor şi se vorbea de el ca de un Făt Frumos al timpurilor noi. După Blaj, Vlaicu a plecat la Sibiu unde a zburat pe 11 septembrie în faţa a 20.000 de spectatori cât şi în lungul Cibinului spre Olt pentru a cerceta zona în vederea îndeplinirii visului său zborul peste Carpaţi, vis care îl urmărea ca o obsesie. Îi spusese şi lui Goga «mă tot gândesc care ar fi mai bună, Valea Oltului sau Valea Prahovei». Pe 26 septembrie soseşte la Braşov. Zborul efectuat în ziua de 1 octombrie în condiţii de vânt puternic nu s-a desfăşurat cum ar fi vrut Vlaicu. Părerea de rău i se citea pe faţă deşi lumea îl aclama necontenit. Ca şi la Sibiu, Vlaicu a cercetat împrejurimile, Valea Timişului şi înălţimile dinspre Predeal pentru «zborul cel mare». La începutul anului 1912 primeşte o scrisoare de la fostul său coleg Oskar Ursinus prin care îl anunţa de marele eveniment aviatic care urma să aibă loc in iunie 1912 la Aspern-Viena. O. Goga a insistat ca Vlaicu să se prezinte la concurs şi îi propune ca după aceea să facă un turneu prin oraşele Transilvaniei, în ideea că s-ar putea obţine banii necesari construirii noului sau aeroplan, Vlaicu III”, afirmă ing. Gheorghe Coman, cel care a recreat o machetă a avionului condus şi a scris mai multe lucrări despre viaţa şi cariera marelui aviator român.
În drum spre Viena, Vlaicu a mers la Cernăuţi unde a executat două zboruri în 8 şi 15 aprilie 1912. Şi aici Vlaicu a uimit asistenţa cu virajele strânse, cu picaje vertiginoase, cu coborâre în spirale largi cu motorul oprit. La Aspern Viena, aparatul Vlaicu II s-a bucurat de o apreciere deosebită în cadrul expoziţiei organizate în sala Rotonda în care majoritatea avioanelor expuse erau de concepţie şi fabricaţie franceză. La concursul de zbor au participat 43 de piloţi din opt ţări între piloţi fiind prezent şi asul francez Roland Garros, zburător cu renume mondial. Concurând la zborurile de precizie care cuprindeau aterizare la punct fix, zbor cu maxim de viteză şi probă de aruncare a unei greutăţi într-un cerc trasat, Vlaicu a obţinut numeroase premii, situând România pe lacul doi între ţările participante la concurs.
”În presa vremii se menţiona că, prin zborurile lui, Vlaicu cucerise o glorie nepieritoare poporului său şi înscrisese în faţa străinătăţii cea mai frumoasă pagina din istoria aviaţiei româneşti. După Aspern-Viena, are loc renumitul turneu în oraşe din Ardeal, turneu sugerat de O. Goga. Turneul a început la Arad. Ziarele vesteau sosirea învingătorului de la Aspern. Vlaicu a fost primit la gară de un comitet de organizare în frunte cu profesorul Vasile Goldiş. S-a deschis şi o colectă pentru a obţine banii necesari construirii noului tip de avion,
Vlaicu III, conştienţi fiind că având un aeroplan nou şi cu motor mai puternic rezultatele ar fi fost şi mai strălucitoare. Înainte de zbor avionul a fost expus câteva zile la hotelul central, iar zborul a avut loc în ziua de 14 iulie pe un teren lângă pădurea Ciala în faţa unei mulţimi imense ce l-au ovaţionat frenetic pe Vlaicu şi l-au înconjurat cu multă dragoste şi neţărmurită admiraţie”, spune Gheorghe Coman.
Acesta povesteşte, în continuare, ”aventurile” aviatorului în oraşele din această zonă a ţării. Pe 21 iulie, Vlaicu a zburat la Lugoj în faţa a 10 mii de spectatori, iar peste o săptămână a zburat la Haţeg aplaudat şi ovaţionat de o mulţime de oameni veniţi şi din satele învecinate. În data de 31 iulie, a zburat de la Haţeg la Orăştie, acest zbor fiind cel dintâi, între două oraşe din Transilvania. Pe 4 august 1912, o zi frumoasă cu cer senin şi albastru, Vlaicu execută zborul său undeva la marginea oraşului în apropierea şoselei către Deva. Erau prezenţi mii de oameni în costume naţionale veniţi din toate părţile. Cei din Binţinţi aveau locul lor de onoare. La intervenţia lui Vlaicu acestora li s-a permis accesul gratuit la "zbor". Era prezentă şi mama lui Lelea Ana. În zbor Vlaicu se roteşte în viraj strâns deasupra mulţimii, se roteşte lin deasupra Colegiului Calvin, unde cu 20 ani înainte venise aici la învăţătură cu merinde în desagă, şi s-a îndreptat apoi spre Binţinţi pe deasupra drumului pe care într-o zi de toamnă venise pentru prima oară la şcoală. La Binţinţi se învârteşte peste păşunea pe care zburase cu planoarele sale şi trece la mică înălţime deasupra şurii - atelierul său de altădată. La întoarcere trece prin mulţime vesel, o vede pe maică-sa, o cuprinde în braţe şi-i spune ”mamă dragă am zburat peste şura noastră”.
În ziua de duminică 11 august 1912 a zburat la Vârşet în faţa a 20.000 de spectatori. Zborul a durat numai 12 minute din cauza unei ploi rapide. Pe 18 august a zburat, stârnind acelaşi entuziasm, la Alba Iulia unde s-a luat la întrecere cu acceleratul. A zburat circa 40 min trecând deasupra cetăţii lui Mihai şi deasupra Câmpiei pe care au trosnit cândva oasele lui Horia şi Cloşca zdrobiţi cu roata. A zburat apoi pe 28 August la Sălişte în faţa a 10.000 de oameni veniţi din satele din jur şi din Sibiu. A mai zburat după aceea la Târgu Mureş în ziua de 1 septembrie şi la Dumbrăveni pe 11 septembrie. De precizat că aşa cum menţiona şi prof. Constantin Nedelcu care l-a însoţit pe Vlaicu la zborurile sale din Ardeal zilele de zbor erau duminicile şi sărbătorile ca să poată participa la ele şi oameni din satele apropiate oraşelor respective. Conform programului, Vlaicu urma să zboare la Bistriţa şi Oradea, dar în urma unei scrisori care îi aducea dureroasa veste a agravării bolii Marioarei Bărbulescu, pe care o cunoscuse la Braşov în septembrie 1911, abandonează acest program şi se întoarce la Bucureşti. După un scurt interval de timp, moartea Marioarei pentru care Vlaicu nutrea o sinceră şi caldă afecţiune a constituit o grea lovitură, în urma căreia şi-a revenit cu greu. Despre zborurile lui Aurel Vlaicu în oraşele din Transilvania s-a vorbit mulţi ani şi s-au scris articole în gazetele vremii precum “Românul”, “Tribuna” sau “Gazeta Transilvaniei”.