VIDEO Veteranul în vârstă de 100 de ani care a venit la Alba Iulia să sărbătorească Marea Unire: „Toate bune în afară de boala asta care este peste tot“
0Un veteran de război în vârstă de aproape 100 de ani nu a lipsit nici în acest an de la manifestările dedicate Marii Uniri, de la Alba Iulia.
La cei 99 de ani şi şapte luni, veteranul de război, Laurean Deac, a urmarit cu lacrimi în ochi şi mână la piept cum drapelul României a fost arborat în Piaţa Tricolorului din Alba Iulia. Sublocotenentul în rezervă a ajuns să fie martorul unui alt tip de război, bătălia cu o pendemie care afectează grav întreaga planetă.
”Toate bune! Toate să meargă înainte, în afară de boala asta care este peste tot”, a fost mesajul veteranului de război, pentru români, cu prilejul Zilei Naţionale a României,.
De asemenea, acesta şi-a adus aminte de sărbătoare de la Alba Iulia cu ocazia Centenarului când, în 2018, zeci de mii de oameni au fost la Alba Iulia pentru a celebra 100 de ani de la Marea Unire. Întrebat dacă a fost mai bine în timpul războiului sau în timpul pandemiei, acesta a spus că „nici atunci nu a fost bine, nici acum nu e bine cu boala. Dacă eram liberi, atunci era bine, că era lume mai multă aici. Am mai fost şi altă dată şi a fost lume din toată ţara, acum, mai puţini, dar toate bune.
Laurean Deac a fost încorporat în 1 aprilie 1943, la 22 de ani. După un an de instrucţie, la 1 aprilie 1944 a plecat pe front în Rusia.
”După armistiţiu, când eram în Moldova, ruşii ne-au înconjurat şi ne-au dus în prizonierat. Ne-au întors înapoi (în Rusia - n.r.), ne-au dus până în Asia Mică, în Erevan. Am stat mai întâi în Sevan o iarnă. Erau condiţii foarte, foarte grele. Primăvara ne-au urcat la vagon şi ne-au dus în Asia Mică. Am fost vreo 600 de oameni. Acolo, ne-au băgat în carantină. Eram plini de păduchi. Acolo ne-au deparazitat, ne-au dus la baie. 20 de zile am stat în carantină, după aia ne-au băgat la lucru, în fabrică. Au făcut o fabrică de topit aluminiu şi am lucrat acolo ca zidar”, spune veteranul de război.
Laurean Deac a scăpat de fiecare dată când s-a pus în discuţie transferul unor prizonieri în alte lagăre sau să fie duşi la tăiat de lemne fiindcă şeful de şantier i-a apreciat activitatea şi priceperea în zidărie. ”Inginerul de acolo m-a luat în ochi buni, că eu lucram. Că aşa am fost învăţat şi de la tata, de acasă, că tata a avut pământ şi mergeam la plug. Fiindcă îmi făceam norma, în fiecare lună puteam să trimit scrisoare acasă. Eram opt zidari şi inginerul ne da câte un bilet unde scria că am lucrat foarte bine şi ne dădeau atunci câte un polonic de supă mai mult”, a spus veteranul.
A scăpat din prizonierat de abia în 1948, după patru ani. ”În 20 mai 1948 am ajun acasă. Am făcut nouă zile pe drum. M-am căsătorit după trei luni”, a spus veteranul de război. După colectivizare, el şi familia sa s-au mutat din satul natal, Ohaba, în Alba Iulia. A muncit în fabrică, dar şi în construcţii, fiind un zidar apreciat. De aproape şapte ani, Laurean Deac este văduv.
Cititi si: