Palatul Princiar vechi de 400 de ani şi sediu al unui muzeu de istorie, retrocedat Eparhiei Reformate din Ardeal
0Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România a retrocedat Eparheii Reformate din Ardeal clădirea în care funcţionează Muzeul de Istorie din Aiud.
Aceasta este ultima clădire din ansamblul Cetăţii Medievale a Aiudului care este retrocedată foştilor proprietari. Primarul municipiului Aiud, Oana Badea, a anunaţat că a transmis deja Eparhiei Reformate o solicitare privind păstrarea funcţiunii de muzeu a clădirii. Aceasta însemană cu administraţia locală urmează să plătească chirie pentru construcţia veche de peste 400 de ani.
”Această decizie apare ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti, la 15 ani de la depunerea cererii de retrocedare. Am informat reperezentanţii proprietarului cu privire la opţiunea noastră de a păstra funcţiunea de Muzeu de Istorie al Aiudului printr-o administrare comună şi pe viitor”, a afirmat primarul din Aiud.
Clădirea muzeului este parte componentă a ansamblului de arhitectură medievală „Cetatea Aiudului”, fiind situată în partea de nord a zidului de incintă, între „Turnul măcelarilor” şi „Turnul lăcătuşilor”, în imediata vecinătate a Primăriei Municipiului Aiud şi a Muzeului de Ştiinţele Naturii, muzeu ce funcţionează în clădirea Colegiului Naţional „Bethlen Gabor”.
Cunoscută şi sub denumirea de „Palatul Princiar” sau „Castelul Bethlen”, clădirea Muzeului de Istorie a fost construită către sfârşitul secolului al XV-lea, eventual în prima jumătate a celui următor, înglobând şi fostul turn al porţii construit în sec. al XIV-lea.
Expoziţia de bază a Muzeului de Istorie Aiud este prezentată pe parcursul a patru săli, dintre care trei la parterul clădirii şi una la etaj. În prima sală (lapidarul) pot fi admirate de către vizitator o serie de monumente sculpturale şi epigrafice datând din perioada daco-romană. Următoarea sală prezintă vestigii încadrate cronologic între paleoliticul final şi începutul primei vârste a fierului.
Remarcabile sunt piesele din depozitele de bronzuri de la Aiud şi Şpălnaca, două dintre cele mai importante depozite de acest gen din arealul transilvan. Epoca fierului propriu-zisă este ilustrată în următoarea sală. Exponatele aparţin atât populaţiei autohtone cât şi migratorilor sciţi şi celţi.
În ultima sală de prezentare a expoziţiei de bază pot fi văzute artefacte datând din perioada dacică clasică, perioada daco-romană, prefeudală (inclusiv piese de factură gepidică, slavă, maghiară), feudală şi modernă. De asemenea, într-una dintre vitrine, sunt expuse piese din colecţia Fenichel Samuel, trimise de către acesta din Papua-Noua Guinee la sfârşitul secolului XIX.
Cetatea Aiudului. Foto Şerban Schiau
Cetatea Aiudului este una dintre cele mai vechi cetăţi urbane din Transilvania. Actuala construcţie are drept principale componente biserica reformată calvină şi biserica evanghelică, înconjurate de o incintă fortificată. Cetatea a fost construită în secolul XIV, datorându-şi aspectul actual modificărilor din secolele XVI şi XVII. Cercetările arheologice au descoperit, sub actuala cetate, o aşezare daco-romană, suprapusă de o fortificaţie de pământ.
De plan poligonal neregulat, cu o suprafaţă de app. 3500 m2 şi construită din piatră brută cu o grosime a zidurilor de 1,2 m, cetatea a fost întărită cu turnuri atribuite diversor bresle meşteşugăreşti care le întreţineau şi al caror nume îl purtau. Avea 9 turnuri: Turnul măcelarilor, Turnul croitorilor, Turnul cizmarilor, Turnul blănarilor, Turnul dogarilor, Turnul olarilor, Turnul Kalendas, Turnul lăcătuşilor-fierarilor şi Turnul Porţii.
Din rândurile fiecărei bresle responsabile de turnuri, se alegeau ofiţerii de breaslă, comandanţii militari ai cetăţii. Legătura între turnuri se făcea prin drumul de strajă aflat în spatele parapetului, la care se avea acces prin intermediul mai multor scări din lemn. În interiorul celor 9 turnuri, la nivelele superioare ale lor se putea ajunge prin scările interioare de lemn.