Mină de aur romană, comoara din adâncurile Roşiei Montane, descoperită în 1970

Martor ocular al importantei descoperiri a fost inginerul Aurel Sântimbrean, fostul geolog şef de la Intreprinderea minieră de la Roşia Montană. El şi ortacii săi au avut privilegiul de a păşi în urmă cu 43 de ani, în locul în care nu mai intrase nimeni de aproape două milenii, nici măcar aerul.

Când telefonul inginerului Aurel Sîntimbrean a sunat în zorii zilei de 16 mai 1970, se prevestea o urgenţă extremă la Roşia Montană, la intreprinderea minieră unde activa geologul.  La celălalt capăt al firului ţipa unul dintre maiştri: „Veniţi, tovarăşul inginer şef, s-a crăpat pământul şi s-a prăbuşit tavanul galeriei peste vagoneţi, iar şuvoaiele de nămol şi apă vin peste noi în cascadă, cu buşteni, crengi şi frunze, nu's ce poate fi...".

Mina de la 140 de metri adâncime, oglindă a tehnicii miniere romane

Maistrul vorbea de ceva ce se petrecea la 140 de metri adâncime.Fostul geolog de la exploatarea minieră de stat de la Roşia Montană şi-a dat seama, după o serie de investigaţii amănunţite, că minerii care-l alertaseră făcuseră o descoperire arheologică de pomină. Din adâncurile masivului Orlea se arăta o mină de aur intactă!

Iniţial, echipa care a intrat în adâncuri a mizat pe o mină veche de câteva sute de ani, cel mult de pe vremea austriecilor, cei care s-au implicat în exploatraea bogatului zăcământ de aici, mai ales în vremea împărătesei Maria Tereza.

„ În 16 mai 1970, am intrat unde, timp de aproape două milenii, nu mai intrase nimeni, nici măcar aerul...Pot să spun că am fost un norocos, că am dat peste minele antice, de care doar auzisem. Aveam în faţă tuneluri în formă de trapez, construite cu dalta şi ciocanul, vedeam urmele de daltă de pe tavan, chiar şi firidele în care minerii îşi agăţau opaiţele pe vremea romanilor. Am găsit bandaje de lemn, care însă s-au pulverizat, în contact cu aerul“, aşa descrie Aurel Sîntimbrean descoperirea minei, din vremea când aurul Roşiei Montane era scos de romani.

Cu alte cuvinte, Sîntimbrean şi ortacii săi făceau cunoştinţă cu toată tehnica romană a mineritului: galerii în formă de trapez, cât şi în formă de triungi, unice în Europa. În total, au fost eliberaţi 420 de metri de galerie de mină, pe două niveluri.

Descoperirea minei de aur romană le-a dat avânt geologului şi ortacilor săi, în căutarea altor urme de minerit, antice şi de pe vremea austriecilor. Aşa, au mai ieşit la iveală galerii în formă de triungi în masivul Ţarina. „Imediat ne-am gândit că le-am putea uni, printr-un tunel de aproximativ 200 de metri, cu galeriile minei de aur romane“.mai spune geologul. Numai că, elanul le-a fost curmat de şefii de la Bucureşti pe motiv că „nu sunt bani“. Aşa că, în final, a trebuit să se mulţumească cu amenajarea a ceea ce ieşise din adâncurile masivului Orlea, proces care a durat 6 ani, tot datorită faptului că banii veneau cu ţârâita.

Mina de stat de la Roşia Montană, închisă în 2006

Exoloatraea bogăţiilor subsolului Roşiei Montane s-a făcut din anii 1970, la suprafaţă, în carieră deschisă (mină) în masivul Cetate. A fost închisă în 2006. Motivul oficial: nu mai era rentabilă!

Cea mai veche menţine despre Roşia Montană este datată 6 februarie 131, când un jurist cu nume italic, Valerius Firmus,  a „zgârâiat“ pe ceara moale a unei tăbliţe cerate un contract de închiriere a forţei de muncă într-o mină de aur din Roşia Montană.  Fără să ştie, Firmus a redactat certificatul de naştere al anticului Alburnus Maior.

În ultimii 16 ani, cele mai frecvente întrebări despre Roşia Montană, care au împărţit ţara în două tabere, sunt: Să scoatem sau nu aurul din adâncuri? Cât de periculoasă va fi exploatarea pentru mediu? Cât câştigă statul român din afacerea propusă de compania canadiană care vrea să exploateze bogăţiile din subsolul Roşiei Montane? (Articol scris de NICU NEAG)