Mihaela Lunca a pus bazele primului festival şcolar de teatru din Alba
0Mihaela Lunca a format în 29 de ani generaţii de elevi care astăzi i-au devenit prieteni. Cu o experienţă de viaţă însemnată, învăţătoarea a scris sute de poezii care s-au concretizat în 3 volume.
Profil:
Data şi locul naşterii: 25 mai 1963, Săbineşti, judeţul Neamţ
Studii: Liceul Pedagogic la Blaj, Facultatea de istorie la Universitatea „1 Decembrie 1918“ Alba Iulia
Stare civilă: văduvă, 2 copii
Mihaela Lunca a devenit învăţătoare din dorinţa mamei. „Am ajuns dascăl din întâmplare. Mama şi-a dorit să ajungă învăţătoare ea însăşi, dar s-a căsătorit foarte repede aşa că şi-a pus visul în mine. Cunoscându-mă a considerat că pe personalitatea mea asta se pliază cel mai bine, şi într-adevăr aşa a fost“, a afirmat Mihaela Lunca. În 1981 a terminat Liceul Pedagogic de la Blaj şi a început să predea.
„A fost o mare dezamăgire pentru că absolvisem o şcoală de elită şi brusc că trezisem undeva la munte dascăl“, a povestit învăţătoarea. Ambiţia a făcut-o pe tânăra dăscăliţă de la acea vreme să reziste, iar momentul în care devenea ea însăşi mamă au făcut-o să înţeleagă mai bine realitatea. „În primii ani nu am avut acea aplecare să descopăr copiii şi felul în care oamenii aceia îşi duceau traiul într-o zonă de munte (Purcăreţi – Pianul de Sus). A trebuit să am proprii copii ca să pot înţelege realitatea“, a spus Mihaela Lunca.
Primul festival şcolar de teatru
Puritatea copiilor au inspirat-o pe tânăra învăţătoare într-o serie de proiecte pe care mai târziu le-a pus în practică. În anul 2000 Mihaela Lunca era primul cadru didactic din judeţul Alba care iniţia un festival şcolar de teatru. „La momentul respectiv accesul copilului spre genul dramatic era practic inexistent. Copii din rural nu au acces la teatru. Teatrul radiofonic a dispărut sau este prea puţin. Mi-am dorit să îi întorc pe copii spre genul acesta de artă“, a afirmat învăţătoarea.
A renunţat la acest festival în urmă cu câţiva ani din lipsă de colaboratori din partea cadrelor didactice. Festivalul a fost preluat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba.
Prin proiectele sale învăţătoarea de la Galda de Jos a adus în faţa copiilor elite culturale şi artişti. „Anul trecut copiii au asistat la primul spectacol de folk susţinut de Vali Şerban. A fost o reacţie similară cu cea a concertelor din marile oraşe“, şi-a amintit Mihaela Lunca.
Trei volume de poezii
A lansat trei volume de poezii. „Am găsit deschidere prin poezie. Am ieşit din cochilia mea cu ajutorul poeziei după moartea soţului“, a povestit Mihaela Lunca. Primul contact cu publicul cititor o descuraja pe tânăra poetă. „Am postat pe site-uri de poezie să văd reacţiile. Am fost făcut KO de cititori. M-am descurajat şi am început să caut păreri competente. George Pruteanu a fost omul care mi-a spus <<Ai o cruce grea de dus: talentul>>“, a povestit Miahela. Acesta a fost imboldul de care avea nevoie. Apropiaţii şi familia au susţinut-o iar astfel în anul 2000 apărea primul volum de poezie „La hanul sufletului meu“, „Aripi în temniţe de vreascuri“ şi în 2009 „Sub umbră“.
Cum sunt scrise poeziile dvs. şi ce vă inspiră?
"Primul volum a fost în stil clasic. Scriu în funcţie de idee, de ceea ce simt. Sunt poezii care curg în rimă sunt altele care nu. Abordez teme existenţiale care mă macină. De la moartea soţului sunt într-o perpetă criză, dar partea financiară nu are de-a face cu talentul. Mă doare că nu văd pe stradă chipuri pline de lumină. E clar că oamenii sunt doborâţi de probleme. Este una dintre temele des abordate în poeziile mele“.
Ce planuri aveţi pentru viitor?
"Nu îmi fac planuri de viitor pentru că în fiecare moment poate să apară ceva neprevăzut şi dezamăgirea este mult mai mare. Mai bine trăiesc pe nişte repere existenţiale imediate. Când simt că sunt doborâtă de probleme mă gândesc că sunt peroane care în acele momente îşi trăiesc ultimele clipe, şi brusc toate problemele mele devin insignifiante“.
Ce îi place: „Îmi place zâmbetul, îmi place să socializez. Mi-ar plăcea o lume în care să ne întoarcem spre carte, o lume plină de bunătate în care să realizăm că orgoliile şi răutatea sunt risipă de energie. Mi-aş dori ca oamenii să recunoască valoare celui de lângă el“.
Ce nu-i place:„Nu-mi place tristeţea, minciuna, urâţenia. Dacă aş putea aş obliga adulţii să relaţioneze într-un cadru închis o zi cu copiii. Atunci s-ar întoarce spre joc, spre veselie, iar certurile s-ar uita în 5 minute, aşa cum fac copiii“.