Macheta-vedetă din colecţia Muzeului Unirii. Ce semnifică obiectul realizat în urmă cu peste 100 de ani
0O machetă cu reprezentarea Palatului guvernatorilor celor trei Dacii (tres Daciae), aflată în expoziţia de bază a Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, constituie una dintre marile atracţii ale instituţiei, la mai bine de un secol de la momentul la care a fost realizată.
Macheta de mari dimensiuni (L – 2,60 m; l – 1,81 m; h – 0,78 m) a fost realizată la începutul secolului al XX-lea, de Adalbert Cserni, primul custode şi director al muzeului.
O fotografie datată probabil după anul 1910 ne oferă practic prima informaţie despre existenţa acesteia. Este încadrată într-o masă din lemn masiv, cu patru picioare, acoperită cu o sticlă. Sunt redate cu mare migală încăperile care deserveau personalul administrativ şi militar al acestui important sediu al administraţiei provinciale.
Palatul Guvernatorului celor trei Dacii a fost sediul oficial al administraţiei provinciale romane. Ansamblul cuprindea cancelaria guvernatorului (formată în majoritate din militari de profesie, dar şi din jurişti, ingineri, medici ş.a.), organizată în mai multe servicii specializate (administrativ, juridic, serviciile secrete sau de întocmire a actelor oficiale). Specialiştii estimează că „aparatul“ Palatului avea 200-300 de funcţionari.
Între zidurile sale se găseau şi aşa-numiţii singulares, sau garda de corp a guvernatorului, formată la Apulum din peste 500 de soldaţi bine instruiţi şi remuneraţi. Palatul dispunea şi de alte clădiri sau încăperi cu destinaţii diverse: camere de primire, birouri administrative, arhivă, o basilică, diferite lăcaşuri de cult, scholae, săli de baie, hambare, grajduri şi alte anexe.
Adalbert Cserni, în timpul cercetărilor arheologice din Alba Iulia
Un sector al palatului era destinat reşedinţei private a guvernatorului şi a familiei sale. Arhitectura întregului complex era extrem de elaborată, beneficiind de curţi interioare şi porticuri de acces. Palatul guvernatorilor (praetorium consularis) a fost dezvelit aproape în totalitate de Adalbert Cserni în săpăturile arheologice efectuate între anii 1888-1908.
Cercetările au fost finanţate de Societatea de Istorie, Arheologie şi Ştiinţe Naturale a comitatului Alba Inferioară, care avusese un rol decisiv la fondarea muzeului din Alba Iulia. Cu mici întreruperi, s-au totalizat 17 campanii arheologice în care s-au dezvelit aproximativ 13000 m2 din vestigiile acestui complex arhitectural extraordinar. Adalbert Cserni a crezut că este vorba doar despre un edificiu termal. Ulterior, s-a stabilit că avem de-a face cu Palatul guvernatorilor, care, evident că era dotat cu thermae.
Acest Palat al guvernatorilor datează cel puţin din timpul domniei împăratului filosof Marcus Aurelius, care, în timpul războaielor cu quazii, marcomanii şi alte seminţii, a reorganizat administrativ şi militar provincia Dacia (anii 168-169). Astfel, aceasta redevine o provincie de rang consular, condusă de un legatus Augusti cooptat dintre foştii consuli de la Roma, care va deţine de acum înainte comanda administraţiei şi a celor trei armate ale Daciei (este vorba despre armatele Daciei Superior, Inferior şi Porolissensis).
De acum înainte cele trei provincii vor fi denumite Dacia Apulensis (Transilvania până la râul Arieş, şi Banatul), Dacia Porolissensis (la nord de Arieş şi Mureşul superior) şi Dacia Malvensis (Oltenia). În acest Palat rezidau ofiţenii care făceau parte din cancelaria guvernatorului (Officium consularis). Cam trei sferturi se ocupau de problemele militare, iar un sfert de cele administrative.
Această cancelarie era împărţită în mai multe departamente: administrativ, juridic, militar, servicii secrete, arhivă. Guvernatorul provinciei se bucura de o deosebită protecţie, care era asigurată de o gardă alcătuită din 480 soldaţi recrutaţi din trupele auxiliare de pe teritoriul Daciei.
Era compusă din trupe de pedestraşi (pedites singulares) şi cavalerie (equites singulares). Din păcate, ruinele dezvelite de Cserni nu se mai păstrează, peste acestea construindu-se numeroase case începând cu anii 1920. Pasionatul naturalist şi arheolog a prevăzut această realitate şi a realizat această machetă foarte reuşită.