FOTO Gara Teiuş: cel mai important nod feroviar din Transilvania, locul în care a murit stegarul Unirii şi au fost judecaţi cu public ceferiştii în 1968
0Teiuşul, oraş cu 7.000 de locuitori, a ajuns să aibă la 1871, datorită statutului de nod feroviar, o gară de calibrul Clujului sau Aradului. Prima gară a oraşului a fost construită de “Societatea căilor ferate ungare de est” . În 1908 a fost finalizată o nouă construcţie monumentală, care rămâne şi astăzi cea mai mare gară din judeţul Alba.
Gara Teiuş asigura şi atunci, ca şi acum, legăturile pe două dintre cele mai circulate căi CFR din ţară şi care permit ieşirea din ţară, pe la punctele de trecere a frontierei Borş - Bihor şi Curtici – Arad.
O descriere a primei gări a Teiuşului, inaugurată la 20 noiembrie 1871, găsim în lucrarea manuscris a lui Cristian Florin Bota, „Teiuş, gara amintirilor“,ve va fi lansată în vara acestui an.
„Formula monumentală maximă, cu trei corpuri principale legate între ele prin două corpuri mai scunde, e încă amplificată prin adăugarea, dincolo de corpurile de capăt, a încă două aripi parter (formulă care se regăseşte şi la Arad). Faţada are un tratament plastic care o individualizează: muchiile, ancadramentele şi linia parapetelor sunt evidenţiate cu cărămidă aparentă, desenând astfel un delicat “arabesc” pe fondul de tencuială albă“, se arată în manuscrisul citat.
După darea în folosinţă a liniilor Alba Iulia – Războieni - Teiuş şi Războieni - Târgu Mureş, s-a format la Alba Iulia legătura între Calea Ferată Maghiară Estică şi Prima Cale Ferată din Transilvania.
În manuscrisul citat regăsim şi o relatare a unui ziarist maghiar, după o călătorie cu trenul pe ruta Teiuş - Târgu Mureş: „Ce este în legătură cu călătoria în sine pot spune că: vagoanele clasa I şi II sunt amenajate cu bun gust, sunt comode. Vagoanele de clasa a III-a sunt destul de comode având în vedere că sunt folosite de către
populaţia de mijloc a Transilvaniei. Vagoanele de clasa a IV-a au geamuri de sticlă şi sunt destinate populaţiei sărace din Transilvania”. Ca neajunsuri ziaristul nota: „sălile de aşteptare pentru clasele I şi II iarna sunt închise şi fără căldură, de aceea pasagerii trebuie să aştepte laolaltă cu călătorii claselor III şi I“. În prima gară a oraşului funcţionează acum revizia de vagoane.
Noua clădire, în care funcţionează acum staţia CFR Teiuş a fost finalizată în 1908 şi este monument istoric. În 1916, în Gara Teiuş a poposit însuşi împăratul Austro-Unagariei de la acea vreme.
Din păcate, lipsa unei finanţări pentru întreţinere şi reparaţii a dus la o situaţie dramatică. Clădirea Gării CFR din Teiuş este acum într-o stare avansată de degradare.
Moartea stegarului Unirii, Ioan Arion
În Gara Teiuş au avut loc multe evenimente, unele tragice, care au rămas în istorie. Una dintre aceste întâmplări este legată de Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Stegarul Unirii, Ioan Arion, a fost ucis de trupe din garda naţională maghiară, în seara zilei de 30 noiembrie. Potrivit istoricilor care au cercetat documentele vremii, garnitura a fost ţinta armelor de foc, la numai câteva momente după plecare. Unul dintre lucrătorii de cale ferată prezent în staţie a mărturisit mai târziu în faţa procurorului român de anchetă că s-a tras atât din clădirea gării, cât şi dintr-un tren blindat. Ioan Arion se afla în ultimul vagon al trenului, care a fost lovit de ploaia de gloanţe.
Gara Teiuş în prezent
„Stegarul a fost lovit drept în inimă ,a murit cu steagul ciuruit în mâini, s-a prăbuşit în braţele consătenilor săi.Cel mai probabil a fost ucis de un glonţ tras din turnul gării Teiuş“, a spus istoricul Dorin Giurgiu. Din documentele timpului rezultă că moartea lui Ioan Arion a fost fulgerătoare.Constatarea oficială a decesului s-a făcut la Alba Iulia prin Garda naţională română din oraş, care a găsit urmele a două gloanţe. Fruntaşii şi conducătorii românilor ardeleni sosiţi la Alba Iulia l-au declarat pe Ioan Arion ca „mort al naţiunii române“. Ancheta şi judecarea cazului Ioan Arion a durat doi ani, atât la Tribunalul Alba Iulia cât şi la Curtea de Apel din Cluj. Verdictul final: clasarea cazului din lipsă de probe. Stegarul este înmormântat la Alba Iulia.
Procesul public după catastrofa feroviară din 1968
Un alt eveniment ce a avut loc în Gara din Teiuş şi care se înscrie în cartea neagră a istoriei feroviare din România a fost procesul organizat de regimul comunist în incinta gării, ca urmare a accidentului din anul 1968. Catastrofa feroviară a avut loc pe linia Blaj-Teiuş. În zorii zilei de 7 octombrie, trenul personal 3340 se afla în staţia Bucerdea. Garnitura ar fi trebuit să aştepte, din cauza restricţiilor, trecerea acceleratului 303 care venea de la Blaj, din sens opus. Numai că, noul grafic nu a fost transmis la timp de cei responsabili. Consecinţa: cele două trenuri au plecat din direcţii opuse pe aceeaşi linie. Până la catastrofă n-a mai fost decât un pas. Ciocnirea celor două garnituri s-a lăsat cu 22 de morţi, 72 de răniţi grav şi pagube estimate la 11 milioane de lei. Suma făcea referire la distrugerea celor două locomotive şi a 12 vagoane. Autorităţile comuniste s-au mobilizat şi au adus la proces peste 1.000 de ceferişti din întreaga ţară, care să vadă cu ochii lor ce păţesc cei care „sabotează“ construcţia socialismului.
Procesul cu public a început la mai bine de o lună de la producerea tragediei. Tribunalul judeţean l-a condamnat pe impiegatul Teodor Petrişor la la moarte şi confiscarea totală a averii. Ulterior, pedeapsa a fost schimbată cu închisoarea pe viaţă. A executat 18 ani de pedeapsă la Penitenciarul Aiud, după care a fost eliberat. Acarul Alexandru Cristea a primit 20 de ani de muncă silnică, confiscarea totală a averii şi 10 ani de degradare civică. Chiar dacă tragedia de pe linia ferată Blaj-Teiuş din 1968 era la acea vreme cea mai mare catastrofă din istoria Căilor Ferate Române, autorităţile comuniste nu au scos niciun cuvânt despre personalul slab pregătit şi starea deplorabilă a infrastructurii feroviare.