FOTO DOCUMENT Alba Iulia în urmă cu un secol: oraşul era „brăzdat“ de 32 de străzi şi avea 11.500 de locuitori
0În urmă cu 100 de ani, Alba Iulia era un orăşel mic, cochet şi plin de viaţă. Cel puţin aşa apare în imaginile păstrate.
O expoziţie pe această temă, „Călător de acum un veac. Cărţi poştale ilustrate”, va fi vernisată joi, 2 aprilie, ora 11.00, la sediul Serviciului Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale.
Cetatea ridicată de austrieci în Alba Iulia pe spatele ţăranilor români, după 1715, era protejată de un teren lat de circa 500 metri, numit spre oraş esplanadă, iar spre câmp deschis glacis. În aceste zone era interzisă construirea de edificii. Însemnările vremii arată că locuitorii au primit despăgubiri în bani şi loturi gratuite de pământ, pe care să-şi ridice case.
Primăria oraşului, dominată de funcţionari şi primari ai stăpânirii austro-ungare, a dat străzilor oraşului denumiri legate de personalităţile istorice ale Ungariei şi Transilvaniei, de ocupaţiile locuitorilor şi de localităţile apropiate.
Strada principală de la Gară până în centru, se numea Szecheny, numele unei personalităţi culturale a Ungariei, întemeietorul Academiei, Teatrului Naţional şi a Bibliotecii Naţionale a Ungariei. Paralelă cu aceasta, s-a aflat strada Traian, care a primit numele după vestigiile romane descoperite aici în secolul al XIX-lea. Aceeaşi stradă principală situată în zona parcului şi pieţii Iuliu Maniu, purta denumirea de Bulevardul Huniade, glorificându-1 pe Iancu de Hunedoara, iar în continuare până la ieşirea din oraş, se numea Strada Lepeş.
În partea de est a oraşului era cartierul Lipoveni, cu două străzi: Strada Drâmbarului, actuala stradă Mărăşeşti şi strada Sfântul Nicolae, actuala Axente Sever, fostă Doja. Tot în această zonă se afla şi Strada Ampoiului care s-a amenajat după 1860, pe vechiul curs al râului, mutat în urma inundaţiilor catastrofale din anii 1851 şi 1857 prin actualul cartier Bărăbanţ .
Din centru spre est, se aflau următoarele străzi: vechea Stradă 30 Decembrie se numea Strada Centrală, strada actuală Primăverii purta numele lui Bethlen Gabor(principele Transilvaniei între anii 1613 – 1629). Următoarea stradă, Andrei Mureşan, s-a numit Strada Şanţului, după canalul de drenaj care se varsă în Ampoi, iar Strada Bucureşti se numea Spitalului, după imobilul care s-a construit aici în 1884. Celelalte artere care intersectau cele trei principale s-au numit: Şetrarilor (fostă strada Parcului), Teilor s-a numit Strada Teiuşului, strada Trandafirilor, strada Camil Velican s-a numit Vinţului. Actuala stradă Coşbuc, partea stângă, s-a numit Apafi, principele Transilvaniei între 1661 şi 1690, iar partea dreaptă s-a numit Bisericii, după lăcaşul de cult unitarian. Strada Mihai Eminescu, partea stângă, s-a numit Bathory, iar partea dreaptă Strada Mare Grecească, iar actuala Stradă Mărăşti s-a numit Mică Grecească. Mai spre sud, actuala stradă a Plevnei şi parţial Olteniei s-au numit Mureşului. În cartierul Maieri, Strada Siretului s-a numit Râtului, iar Strada Iaşilor era Gării.
În Cetatea ridicată în secolul al XVIII-lea existau trei străzi principale. Actuala stradă Mihai Viteazul, s-a numit Ferencz, după numele împăratului Francz Iosif. Strada Unirii, acum Nicolae Iorga, purta numele împărătesei Elisabeta, iar cea a Bibliotecii, acum Gabriel Bethlen, purta numele episcopului Bathyani, întemeietorul bibliotecii cu acelaşi nume.
Străzi dispărute
Între 1850-1918, în Cetate au mai existat o serie de străzi, acum dispărute: Franciscanilor, Fortificaţiei, Murel Vlaicu, Pavilionului, Monetăriei, Arsenalului, Magazinelor. Toate erau în zona de sud a fortificaţiei ridicate de austrieci. În jurul Catedralei Romano-Catolice exista o stradă care s-a numit Domului sau Capitlului.
Locul de plimbare al locuitorilor oraşului era Aleea Promenadei, situată în jurul Cetăţii şi străjuită, de o parte şi de alta, de o plantaţie de castani şi salcâmi, din care s-au mai păstrat câţiva până în anii 1970. „Dacă autorităţile române ar fi protejat această zonă şi n-ar fi dat-o pentru expropriere la reforma agrară din 1921-1927, oraşul ar fi avut o zonă de agrement deosebită, iar Cetatea s-ar fi bucurat de un spaţiu de protecţie şi ar fi îndeplinit toate condiţiile de a fi declarat monument de valoare deosebită, înscris pe lista UNESCO“, susţine istoricul Gheorghe Anghel. (Articol scris de NICU NEAG)
Legendele celor mai puternici români. Ioan Vodă cel Viteaz a tras singur după el un tun, Pavel Chinezu a cărat pietre de moară, Dragoş Vodă a ucis zimbrul