FOTO Craniul cu trepanaţie descoperit pe Valea Aiudului. Operaţia cu rol mistic efectuată în urmă cu 4.500 de ani

Publicat: 30.06.2020 04:10

Ultima actualizare: 02.08.2022 22:09

Craniul este expus în colecţia Muzeului Unirii din Alba Iulia

Unul dintre punctele de atracţie ale expoziţiei de bază a Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia îl reprezintă un craniu din perioada preistorică.

Craniul a fost descoperit în anul 1972, în urma unor cercetări de suprafaţă întreprinse în aria comunei Livezile, după ce în zonă avuseseră loc diferite amenajări rutiere. Pe culmea pietroasă din dreapta Văii Aiudului, în locul numit „Vârful Băii” a fost identificată o necropolă eneolitică numărând trei tumuli întregi şi încă trei distruşi. Este datat ca având o vechime de circa 4.500 de ani.

Dintr-unul din tumulii tăiaţi de drum s-a recuperat piesa de faţă, constând în fragmentele unui craniu, laolaltă cu câteva fragmente ceramice atipice, lucrate cu mâna.

Ulterior, din oasele neurocraniului s-a putut reconstitui, deşi doar partial, calota; s-a mai descoperit ramul orizontal al mandibulei, două fragmente din maxilarele superioare şi doi dinţi izolaţi. Importanţa este una de proporţii, însă spectaculoasă este trepanaţia de mari dimensiuni pe care o prezintă calota craniană în regiunea fronto-parietală stângă.

Analiza descoperirii a condus ulterior spre următoarele concluzii: fragmentele de schelet aparţin unei femei de vârstă matură, aproximativ 35-40 de ani; forma craniului este uşor alungită, cu occipitalul bombat; mandibula, deşi cu aspect feminin, nu conferea acestei femei un aspect tocmai fragil; erodarea dinţilor era una moderată; deşi nu se prezintă nici o urmă de cariere a dinţilor, s-au observat urmele unor odontopatii destul de grave; molarii din ambele părţi au fost extraşi în timpul vieţii, alveolele lor fiind complet închise; la premolari s-au constatat urmele unor procese infecţioase; puţinele fragmente din scheletul postcranian indică un aspect deosebit de gracil.

Trepanaţia a fost făcută la nivelul exocraniului, în formă ovală, cu diametrul mare dispus anteroposterior, de circa 12,2 cm, iar diametrul mic de 7,2 cm.

Este cea mai mare trepanaţie descoperită pe teritoriul României şi una dintre cele mai mari din Europa, pentru această perioadă. Marginile trepanaţiei sunt pe întreaga circumferinţă uniforme, tăiate lent oblic, cu o pantă de aprox. 1 cm lungime. Din configuraţia craniului, aspectul suturilor, structura planului osos a reieşit că trepanaţia s-a efectuat asupra unui subiect în plină sănătate. Indiciile au condus spre ideea unei intervenţii chirurgicale intenţionale, posibil cu rol mistic, efectuată de un iniţiat.

Cercetătorii au ajuns la concluzia că un traumatism cranio-cerebral major care să fi determinat intervenţia este improbabil. Cu titlu posibil este tehnica raclării care a stat la baza intervenţiei. Procesul de vindecare osoasă indică, de asemenea, o supravieţuire postoperatorie de peste un an a femeii în cauză, întrucât intervalul minim necesar pentru cicatrizarea unei leziuni osoase este de un an.