FOTO ”Comoara” din satul Laz, pe Valea Sebeşului: pictoriţa Maria Deac Poenariu, tezaur uman viu pe lista UNESCO
0Maria Poenariu, din satul Laz, judeţul Alba, şi-a transformat casa într-un adevărat locaş de cult, în care sunt expuse zeci de icoane, care de care mai frumoase. Nu degeaba face parte din galeria selectă a celor mai talentaţi zece meşteri populari ai României, incluşi pe lista patrimoniuluicultural UNESCO.
Maria Poenariu trăieşte în Laz, o localitate aflată la 20 de kilometri de oraşul Sebeş din judeţul Alba. O comunitate mică în care oamenii se cunosc şi se respectă pentru ceea ce sunt. Iconara de 91 de ani, cum este cunoscută, s-a născut într-o familie de artişti. Altfel spus, a crescut la cap cu chipuri sfinte pictate de părinţii şi bunicii săi.
Duce mai departe moştenirea Poienarilor
Moştenitoare a marilor zugravi ai mănăstirilor brâncoveneşti, recunoaşte că a fost nevoită „să fure” meştesugul de la tatal ei: Ilie. „Trebuie multă gândire, aşa spunea tatal meu. Trebuie multă gândire, ca să faci o icoană bună!”, spune cu tărie artista nonagenară. Femeia a ajuns să fie cea mai vestită pictoriţă de icoane pe sticlă din ţara noastră şi, în acelaşi timp, cea mai în vârstă. Iconara din Laz şi-a dedicat întreaga viaţă păstrării şi transmiterii meşteşugului moştenit de la cinci generaraţii ai familiei Poenariu, care au avut în sânge acest meşteşug.
„Tezaur“ al umanităţii
De îndată ce treci pragul atelierului pictoriţei, o odaie din lemn, dai peste o masă de lemn unde stă aşezată schiţa unei icoane ce aşteaptă să fie pictată şi o pereche de ochelari. În jurul ei, zeci de culori şi pensule subţiri şi groase sunt pregătite să fie puse la treabă de mâinile dibace ale artistei. Prin talentul său şi-a transformat casa într-un muzeu al picturii româneşti pe sticlă. A pierdut numărul icoanelor pictate de-alungul vieţii, dar este convinsă de faptul că zugrăvirea chipurilor sfinte reprezintă comorile şi mândria ei.
Tanti Maria din Laz, cum o ştiu sătenii, a ajuns cunoscută şi peste hotare. Asta, pentru că străinii care au vizitat-o n-au plecat cu mâna goală, ci cu câte o icoană pictată de mâna sa. Artista populară din judeţul Alba figurează pe lista patrimoniului imaterial UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură), alături de alţi nouă rapsozi, olari, cojocari, meşteri populari din ţară. Criteriile de selecţie au fost simple, dar puternice: cei zece şi-au dedicat viaţa păstrării, dăruirii şi cultivării unor meşteşuguri străvechi.
Tradiţia iconarilor din Laz
În satul laz se pictează neîntrerupt de peste două secole. Primii care s-au aşezat aici au fost doi iconari din Poiana Sibiului. Oamenii locului i-au botezat „Poienariu". De la ei a rămas o frescă pe zidurile Bisericii. Ulterior, a intrat în scenă Savu Poenariu si apoi copiii si copiii copiilor lui. Stilul pe care l-au urmat toţi a fost acelaşi. Modelul înaintaşilor a fost urmat şi de Maria Poenariu. Moştenirea înaintaşilor săi, icoanele, „tronează“ pe pereţii casei de jos, o cămăruţă pătrată. Este locul în care vrea Maria Poenariu să le ştie pe veci, să rămână în locul în care au fost create. Cu alte cuvinte, îşi vede locuinţa transformată într-o casă memorială. „Copiii au casele lor, nu le trebuie. De vândut nu le puteam vinde, astea nu se vând (icoanele). Nu am voie să le vând. E ceva deosebit. O fost o muncă aşa, fără bani, fără comandă, mi le-am făcut eu. Nu ştiu dacă am făcut bine, dacă am făcut rău… De vândut nu le puteam vinde“, se destăinuie Maria Poenariu.
Membră a Academiei Artelor Tradiţionale din România, Maria Deac Poenariu a fost numită, în 2011, de către ministrul Culturii, alături de alte 3 personalităţi ale culturii tradiţionale româneşti- Tezaur Uman Viu. Alături de icoanele pe sticlă, Maria Poenariu este şi un iscusit meşter popular, aproape toate cusăturile şi ţesăturile din casă fiind făcute cu mâna ei. Ea deţine totodată o colecţie impresionantă de câteva mii de modele de cusătură populară ce se aplicau în trecut pe iile şi cămăşile localnicilor din zona Văii Sebeşului. Din neamul de icoane al poenarilor, Maria este singura fată care a pictat icoane pe sticlă, acest meşteşug fiind primordial apanajul bărbaţilor. În martie 2011, a luat fiinţă Asociaţia care-i poartă numele “Maria Deac Poenaru”. (Text scris de Nicu Neag)