Farmecul cavernelor necunoscute din Apuseni. Peşteri subterane spectaculoase descoperite în zona parcului natural
0Apusenii sunt tărâmul prăpăstiilor, cascadelor şi peşterilor imense. O demonstrează încă două exemple de caverne spectaculoase aflate în zona parcului natural din nord-vestul judeţului Alba.
Prin dintre acestea se numeşte Peştera Dîrninii aflată în estul Munţilor Bihor, în versantul drept al văii Albac, la cota 1220 metri, mai în jos de locul numit ”Fleiu”.
Accesul porneşte din Albac, pe DN 1 R până în satul Mătişeşti, de unde continui cca 4 km pe un drum forestier. Acesta se desfăşoară de-a lungul Văii Albacului, până la baza versantului în care se află peştera. De aici, se urcă pe o potecă, cale de 150 metri, care ajunge până la gura peşterii, situată la o înălţime de 50 metri faţă de fundul văii.
Peştera Dîrninii adăposteşte un număr însemnat de insecte, urme de viaţă ale ursului de cavernă, precum şi concreţiuni deosebit de frumoase. Deşi lungă de 5.645 m, peştera are o deschidere de doar 3 metri înălţime şi însăşi galeria de intrare (aproape orizontală) se întinde pe 70 de metri.
După o uşoară lărgire, galeria se ramifică în două, coborând 6 metri spre Galeria Ursului şi Galeria Terminală. Ca în cazul tuturor cavernelor, podeaua peşterii Dîrninii este foarte argiloasă şi umedă. Farmecul întregii explorări, însă, ţine nu doar de splendoarea interiorului, ci şi de zgomotul surd al unei ape subterane, care se aude în golurile de sub planşeul stalagmitic.
Cea de-a doua peşteră este Huda Orbului, situată în zona central-nordică a Munţilor Bihor, pe versantul stâng al Pârâului Gârda Seacă, la cota 607 metri. Este accesibilă printr-un traseu care porneşte din Gârda de Sus pe DC 132, apoi pe un drum forestier cale de aproximativ 13 km. Acesta merge până în satul Casa de Piatră, apoi se continuă pe o potecă ce urcă brusc de la 1.000 la 1.250 m, prin fâneţele gospodăriilor risipite, pe o distanţă de maxim 5 km.
Huda Orbului atrage privirile datorită atât interiorului spectaculos, bogat în stalagmite, cât şi a mărimii galeriei de intrare, care apoi se îngustează brusc. Plus de asta, cursul de apă al peşterii prezintă tot soiul de rupturi de pantă, ca nişte cascade, dintre care cea mai înaltă are 8 metri. La baza lor se pot vedea nişte scobituri mari, numite marmite. Dar toate astea se întâmplă la 180 de metri de la intrarea în peşteră, loc în care galeria devine tot mai îngustă, joasă şi inaccesibilă. Ceea ce impune un mers chinuit, chiar târâş. Este o peşteră des inundată de viituri, deci trebuie explorată cu mare atenţie. Oricum, turiştii pot avansa doar până la cascada de 8 metri, dincolo de ea, terenul solicitând echipament special.