Curaj şi abnegaţie la 1915. Cum şi-a pus capăt zilelor o dactilografă din Blaj ca să-i scape pe 100 de români de temniţă
0Închisă în Penitenciarul din Alba Iulia, Maria Puia a refuzat să divulge numele celor implicaţi în acţiunea de răspândire a unui poem considerat periculos în 1915 de către autorităţile austro-ungare. A preferat să ducă secretul cu ea în mormânt.
Povestea eroinei care şi-a sacrificat viaţa la doar 30 de ani este indiscutabil legată de apariţia poeziei „Vrem Ardealul“, scrisă în contexul declanşării Primului Război Mondiual. Poemul-manifest a ajuns la Blaj în 1915, în mod conspirativ, printr-un mecanic de locomotivă român, care făcea cursa cu trenul la punctul de frontieră Predeal (n.r. graniţa dintre România şi Ardeal la acea vreme). Mai exact, bărbatul a ascuns hârtia în tureacul cizmei.
Trădată de un român
În scenă intră Maria Puia, dactilografă la biroul judiciar al Mitropoliei Blajului. Tânăra de 22 de ani provenea dintr-o familie modestă cu cinci copii din oraş. A dat dovadă mult curaj, când şi-a asumat sarcina multiplicării şi difuzării poemului. Acţiunea tinerei dactilografe a fost încununată de succes. Poezia a ajuns la sute de persoane care o transmiteau de la om la om. Se spune chiar că intelectualii şi elevii Blajului o învăţaseră pe de rost.
Inscripţia de pe clădire aminteşte de sacrificiul tinerei Puia Maria
Efortul ascuns al tinerei dactilografe nu a rămas prea multă vreme departe de ochii vigilenţi ai organelor austro-ungare de represiune. Cum s-a întâmplat de atâtea ori, şi de această dată s-a găsit un trădător de neam. Este vorba de Ioan Popa, unul dintre cei care a primit poezia de la tânăra dactilografă. Imediat, Maria Puia a fost arestată şi închisă în Penitenciarul din Alba Iulia, unde a supusă unor chinuri şi presiuni sălbatice. Cu toate acestea tânăra de la Blaj a refuzat cu îndârjire să divulge date sau persoane implicate în acţiunea de răspândire a poemului „Vrem Ardealul“.
„Mă doare inima, dar ce să fac, am căpătat de la Gruiţa poezia «Vrem Ardealul» şi acum trebue să mor pentru aceasta, fiindcă am dat-o lui Pop Ioan şi el ne-a trădat. Eu sunt foarte liniştită şi împăcată cu această fericită moarte. Eu sunt împăcată cu toate, numai după voi cei ce rămâneţi pentru mine mă doare, dar decât să moară o sută, mai bine eu“, Maria Puia, scrisoarea de adio adresată mamei sale, fraţilor şi prietenilor săi, găsită asupra sa
Faptele de curaj şi abnegaţie, de care a dat dovadă Maria Puia au fost aduse în atenţia publică de avocatul Ioan Avram, veteran de razboi. „Una din legăturile Mariei Puia cu liceul de băieţi «Sf. Vasile» din Blaj a fost elevul din clasa a V-a Răhăianu Oliviu, al cărui tată era coleg de birou cu tânăra Maria Puia. Acest elev, după terminarea studiilor superioare a ajuns un distins avocat în oraşul Alba Iulia, sub îndrumarea căruia am avut să-mi fac ucenicia profesională de avocat. Datorită acestor relaţii şi împrejurări, am ajuns şi eu în posesia poeziei "VREM ARDEALUL" şi a scrisorii de adio a martirei“, povestea Ioan Avram pentru revista „Dacoromania“.
De faptele de curaj şi abnegaţie de care a dat dovadă Maria Puia, considerată de unii Ioana d’Arc de Alba, aminteşte o placă comemorativă amplasată pe clădirea fostului Penitenciar din centrul oraşului Alba Iulia, acualmente sediul DIICOT şi al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. (Foto dreapta - mormântul Mariei Puia cu steaguri tricolore)
„Se cuvine să o aşezăm pe Maria Puia în rândul marilor eroi ai neamului românesc, pentru a fi cinstită de-a pururi, aşa cum şi eroii din tragediile antice, care prin strălucirea virtuţiilor lor au reuşit să străbată mileniile, ajungând până în timpurile noastre“, Ioan Avram, veteran de război
Autorităţile vremii i-au cercetat penal pe 37 de români implicaţi în acţiunea de răspândire a poeziei-manifest. Dosarul penal nr. 1464/1915 al Tribunalului din Alba Iulia are în jur de 700 file. Interesant de subliniat este faptul că doar poezia „Vrem Ardealul”, „corpul delict”, este scrisă în limba română, toate celelalte documente, inclusiv declaraţiile celor cercetaţi, au fost întocmite în limba maghiară.
Poezia „VREM ARDEALUL", scrisă de poetul Radu Cosmin , a fost publicată în ziarul "Adevărul" din ziua de 2 iunie 1916. Versurile s-au deovedit a avea un conţinut incendiar patriotic şi forţă mobilizatoare pentru românii de dincolo şi dincoace de Carpaţi. (Articol scris de NICU NEAG)